Frumusețea lucrurilor constă în naturalețea lor şi în ceea ce simţi. (Teodor Dume)

Întotdeauna concediul cu copiii necesită o pregătire aparte și, prin urmare, este mai dificil de planificat. Cum în plină pandemie Covid-19, opțiunile de concediu au fost limitate și pentru că ne-am dorit să mergem într-un loc izolat dar care să prezinte interes pentru copii, cea mai interesantă locație a devenit Delta Dunării.

Zis și făcut;  am decis să facem rezervarea cu doar câteva zile înainte de plecare (cum anul acesta a fost pus sub semnul incertitudinii și pentru că anulasem deja un concediu „în țările calde”). Nu mică ne-a fost surpinderea ca, în perioada vizată, să găsim doar două variante „valabile”  pentru cazare. Explicația este simplă: anul acesta Delta Dunării a atras un număr ridicat de turiști, „statistică” bazată mai degrabă pe numărul foarte mare de mașini care așteptau la trecerea cu BAC-ul:) și, mai ales, pe gradul de ocupare al pensiunilor din zonă.

Dintre toate locațiile din Deltă, am ales să mergem la Chilia și mărturisesc că a fost o alegere bună, dacă iau în considerare liniștea satului pierdut de lume, în care am simțit o deconectare totală.

Cu siguranță, pensiunea aleasă a contribuit la succesul acestui concediu, întrucât mâncarea a fost EXCELENTĂ, avea spațiu de joacă pentru copii, piscină, ponton, precum și o curte foarte mare, cu sălcii pletoase, sub care puteai servi masa.

Am ajuns la Chilia cu mașina, mergând pe un drum de pământ (și foarte mult praf) paralel cu digul, care devine foarte dificil atunci când plouă. Cum anul acesta, seceta a pus stăpânire pe Dobrogea, norul de praf lăsat în spate amintea de drumurile din ținuturile deșertice.

Gastronomia în Delta Dunării

Ceea ce m-a cucerit, pe bună dreptate în Deltă, a fost mâncarea… În prima zi, înainte de a ajunge la pensiune, am fost sunați să spunem la ce oră ajungem, întrucât eram așteptăți cu masa pregătită. Toate mâncărurile servite au fost pe bază de pește și de fiecare dată altfel preparate… Nu mi-aș fi imaginat niciodată cât de „creativi” sunt oamenii din acest colț rupt de lume și cât de gustoasă poate fi mâncarea din pește.

În prima zi, am făcut cunoștință cu „storceagul„. Pentru că nu mănânc ciorbă de fel, nu aveam mari așteptări, dar îmi era foame așa că am zis să încerc. După prima înghițitură nu mi-a venit să cred cât de gustoasă era… am fost efectiv șocată de gustul delicios, iar ca să îmi treacă șocul, am mai cerut o porție.:) De asemenea, fetița mea cea mare, care este destul de pretențioasă când vine vorba de mâncare, a cerut la o masă 3 porții!!! de ciorbă de perișoare din pește.

Prin urmare, pentru mine, care prefer mâncarea pe bază de pește sau fructe de mare, cred că a fost cel mai „interesant” concediu din punct de vedere culinar din viața mea și, mărturisesc că așteptam cu nerăbdare și curiozitate ora mesei. Totuși,  pentru cei care nu doreau să mănânce pește, cei de la pensiune pregăteau și alternative pe bază de carne de pui sau porc.

Plimbare cu barca în rezervația Delta Dunării

Cu siguranță cea mai frumoasă experiență oferită de Deltă este o plimbare cu barca printre pescăruși, stoluri de pelicani, lebede, insule de nuferi albi și galbeni, sau broaște țestoase etalate pe bușteni, pentru a se străluci la soare, precum niște nestemate.

Liniștea locului, sălbăticia lui te rup cu totul de lumea cotidiană și te fac să te simți copleșit de măreția și frumusețea naturii. În mijlocul întinderii de apă atingi pentru câteva momente starea de liniște absolută pe care o transmite Mama Natură celor care știu să o vadă, să o aprecieze și să o protejeze.

Excursie în Pădurea Letea

Pădurea Letea este cea mai veche rezervație naturală din România, cunoscută drept „jungla din Deltă„, datorită peisajelor sălbatice de o frumusețe răvășitoare. În pădurea Letea se găsesc aprox. 2500 de căi sălbatici, iar mai multe detalii despre o excursie în pădurea Letea puteți citi aici: https://discoverdobrogea.ro/padurea-letea/

Cu siguranță, ajunși în Delta Dunării, nu trebuie ratată o excursie în pădurea Letea, un loc de o frumusețe magică, nefirească și atemporală.

Excursie la Sulina

Cum Chilia nu permite acces la mare / plajă, sunt organizate excursii la Sulina, pentru cei care doresc să se bucure de plajă. După 2 ore dus / 2 întors de mers cu barca, se ajunge în singurul oraș din Deltă și cel mai estic punct al României.

Deși plaja de la Sulina nu este ideală, iar în ultimul timp este foarte aglomerată, o excursie cu o barcă de mare viteză Chilia – Sulina este întotdeauna binevenită.

Mănăstirea Stipoc (Schitul Sfântul Atanasie)

Am ajuns la Mănăstirea Stipoc pur întâmplător, într-o seară când, după cină, aveam poftă de plimbare. Cum nu sunt prea multe obiective în Chilia, am găsit totuși pe hartă Mănăstirea Stipoc, singura mănăstire ortodoxă din Delta Dunării, pe stil vechi.

Când am ajuns la Mănăstire se înnoptase de-a binelea și am fost convinsă că porțile sunt închise. Am mișcat ușor poarta care, la prima atingere se deschise larg, și o curte foarte curată, presărată cu flori și lămpi solare ni se ivi in cale. Am pășit timid în curtea mănăstirii și am văzut ca în biserică luminile erau aprinse și se ținea slujba. Când am ajuns în dreptul bisericii, am sesizat o mulțime de papuci în fața ușii, iar în biserica cu covoare groase și curate, câțiva călugări cu fața luminoasă, desculți, care nu au părut tulburați de prezența noastră, ci mai degrabă bucuroși că le-am trecut pragul. Pe drept cuvânt, am simțit o energie extraordinară acolo și m-am simțit fericită că am ajuns absolut întâmplător într-un loc atât de frumos și cald.

Pescuitul în Deltă

Este cert că cei mai mulți care ajung în Deltă sunt mai ales împătimiții pescuitului. Ne-am pregătit și noi temeinic pentru pescuit, cu diverse tipuri de momeli (vii și moarte):), și deși am fost perseverenți și am mers în fiecare zi la pescuit, nu am avut prea mult succes. Pesemne că peștii nu erau obișnuiți cu gălăgia făcută de fete:). Cu toate astea, am petrecut câteva după-amiezi foarte plăcute, la umbra unor sălcii pletoase brăzdate de razele jucăușe ale soarelui, în râsetele cristaline ale fetelor care se bucurau de libertate, după greaua perioadă pandemică în care au fost „consemnate” să stea în casă.

Ivan Patzaichin

Așa cum în momentul în care am ajuns în Madeira, am văzut un cult care merge până la adulație pentru Cristiano Ronaldo (originar din Madeira), în Deltă, cel mai respectat și iubit român din toate timpurile rămâne Ivan Patzaichin, al cărui nume a devenit un simbol al acestor ținuturi cu climă aspră iarna, cu vânturi puternice și veri caniculare, departe de civilizație, unde fiecare zi devine o luptă pentru supraviețuire, iar timpul pare că nu a schimbat prea mult oamenii și locurile.

Ivan Patzaichin, campionul cu pagaia ruptă, născut în Mila 23, un sat tradițional pescăresc, aflat chiar in centrul Deltei, „cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.„, nu este respectat și iubit de către locuitorii Deltei doar pentru rezultatele sale unice, ci și pentru că el a devenit simbolul Deltei Dunării și cel mai cunoscut ambasador al său.

Ivan Patzachin, cel care a pus canotajul românesc pe cea mai înaltă treaptă olimpică spunea:”Trebuie să petreci cel puțin cinci zile în Deltă ca să începi să înțelegi de unde vine pacea care te înconjoară aici. Aș vrea ca toți cei care „trec pragul” Deltei să aibă suficient timp la dispoziție ca să audă mesajul pe care-l transmite natura acestor locuri; acela că frumusețea lor nu e doar pentru noi, cei de azi, e și pentru cei de mâine.”

Tulcea

La finalul concediului, am făcut un popas în orașul Tulcea, unde ne-am bucurat de o plimbare pe faleză, la apus de soare, precum și de o vizită la Muzeul Acvariu din Tulcea, ce adăpostește 27 de bazine si diorame in care sunt reconstituite ecosistemele din nordul Dobrogei și care ilustrează fauna piscicolă din Delta Dunării și Marea Neagra, acestora adăugându-li-se peștii exotici.

Finalul de concediu a fost apoteotic, concretizat printr-o zi la o piscină privată la Murighiol, nu foarte populată și care oferă o priveliște încântătoare a Deltei.

Este interesant cum lucruri simple ne fac fericiți și cum de multe ori frumusețea este atât de aproape de noi, deși uneori avem tendința să o căutăm  în depărtare.

Liniștea Deltei și frumusețea ei sălbatică îmi amintesc de vorbele Angelei Peschir care spunea: „Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”

În concluzie, ceea ce rămâne în urma unui concediu sunt amintirile, energia, starea de odihnă și de bine pe care o resimți la întoarcere și, deși acest concediu nu a fost unul extraordinar, într-o destinație exotică, mărturisesc că m-am întors cu „bateriile încărcate” și cu siguranță vom mai reveni în Deltă.