Satul Pestera face parte din comuna Moieciu, uneori gresit scris Moeciu (judetul Brasov), avand 493 locuitori. Desi locul este putin cunoscut, potentialul sau turistic a crescut incet, dar sigur, in ultimii ani.

Unul din factorii care au favorizat aceasta crestere este apropierea satului Pestera de castelul Bran, situandu-se la aproximativ 11 km de acesta.

La Pestera se ajunge relativ usor dupa ce drumul de la Moieciu spre sat a fost refacut.

Prima data cand am ajuns la Pestera, intr-o zi de toamna tarzie, dar senina, mi s-a parut un peisaj „dramatic”. Altitudinea locului, in jur de 1200 m, copacii care-si pierdusera cea mai mare parte din frunze, vaile adanci si drumul foarte greu mi-au creat imaginea unui loc inaccesibil. Aveam sentimentul ca ma aflu intr-o alta lume, iar lumina zilei imi permitea sa vad imprejurimile foarte putin populate. Nu pot sa spun ca mi-a placut in mod deosebit, in schimb am asociat satul Pestera cu un sentiment straniu, „de inaccesibil” ceea ce ii dadea locului un farmec cu totul aparte.

Asa se face ca am dorit sa revizitez Pestera. De aceasta data am revazut satul intr-o zi caniculara de august. Nu am mai gasit un loc sinistru, ci o adevarata feerie a naturii! Nu exagerez daca spun ca nuantele multiple de verde si imaginea rupta din povesti m-a cucerit definitiv. De pe platou, se intrezareau printre vai cateva case rasfirate, iar cei 4 localnici cu care ne-am intalnit de-a lungul zilei, ne-au salutat cu privirile luminoase si pline de bunavointa.

Un loc pierdut in negura vremii, unde timpul pare ca s-a oprit in loc si unde oamenii nu au uitat sa fie buni, curati si frumosi.

Aerul curat, linistea intrerupta doar de zumzetul vesel si plin de viata al lacustelor, mirosul de fan proaspat cosit si imensitatea verde in mijlocul careia m-am pierdut mi-au creat o stare de bine, relaxare si m-au incarcat cu foarte multa energie.

Mai mult, am simtit ca acesta „latura” a Romaniei (Romania pitoreasca) este cea care ma face sa ma simt mandra de nationalitatea mea si cred cu convingere ca este cea care aduce un potential turistic fantastic acestei tari.

In final, lucrurile simple sunt cele care dau frumusete vietii, iar locuri precum satul Pestera din Moieciu (Brasov) sunt cele care ar trebui conservate pentru generatiile viitoare.