Un concediu in Seychelles poate parea pentru multi un vis frumos, insa inaccesibil, dar visele inaccesibile devin adesea cele mai dragi si mai arzatoare.

Republica Seychelles este o tara insulara formata din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa, in nordul insulei Madagascar, avand cea mai mica populatie dintre toate statele Africii.

Drumul spre Seychelles cu doua escale, traversand trei culturi (europeana, orientala si cea africana), pare o calatorie spre Paradis. Plini de nerabadare sa descopere aceasta insula binecuvantata, putinii turisti care coboara pe micul aeroport de pe insula Mahé, sunt de-a dreptul fascinati de frumusetea nefireasca a acestei locatii înca de la primii pasi facuti pe acest tarâm.

Astfel, odata ajuns in Seychelles, ai senzatia ca patrunzi intr-o alta lume, o lume mai buna, mai frumoasa si mai armonioasa, iar dorinta de a explora Necunoscutul devine tot mai mare.

In drumul de la aeroport spre hotelul sau vila unde esti cazat, peisajul devine de-a dreptul edenic (este greu de crezut cum pe un metru patrat pot exista zeci de specii de plante total diferite ca forma si culoare), iar primele interactiuni cu localnicii, te fac sa crezi ca acest loc dispune de toate atuurile necesare pentru a deveni o locatie de vacanta ideala.

Ce poate fi mai frumos ca un peisaj natural ce aminteste adesea de salbaticie, in care haosul pare sa-si fi gasit o armonie perfecta, in care fiecare lucru pare sa fie la locul lui, in care simplitatea capata o conotatie aparte, iar bucuria de a trai devine singurul cod care-i uneste pe turisti cu localnicii.

Dragostea pentru natura, pentru simplitate si mai ales mandria de a fi „seychellois” caracterizeaza cel mai bine mica populatie a arhipelagului Seychelles, localizata în cea mai mare parte pe insula principala, Mahe.

Fiind o fosta colonie franceza, apoi britanica, localnicii creoli au imprumutat de la cei care i-au colonizat limba, religia, unele traditii, pastandu-si insa identitatea de popor african.

Astfel, combinatia intre cultura si civilizatia europeana si cea africana prinde cea mai frumoasa expresie fizica in populatia autohtona. Oameni calzi, prietenosi, locuitorii statului Seychelles stiu sa iubesca si sa protejeze natura; totul se construieste aici respectând maretia naturii, marile lanturi hoteliere gen Hilton, care ofera o camera cu câteva mii de euro pe noapte nu amintesc deloc de lanturile hoteliere din Europa, deoarece aici sunt inscrise perfect in peisajul natural, fara a-l altera.

Fascinanta in acest colt de rai este simbioza dintre om si natura, omul nu incearca sa domine natura, nu se lasa dominat de ea, ci traieste intr-o armonie perfecta cu aceasta. Este incredibil cat de multe avem de invatat noi europenii de la locuitorii acestei insule în ceea ce priveste protectia mediului inconjurator, iar adesea respectul fata de natura implica si respectul fata de celalalt, fata de generatiile viitoare, fata de viata si fata de adevaratele valori.

Asadar, fuga de civilizatie, agitatie, poluare, vulgaritate si comun isi gaseste un raspuns in acest taram minunat aflat la capatul lumii, care aminteste izbitor de mult de Paradis.

Frumoasele plaje cu nisipul alb si fin ca faina, cu apa atat de limpede, incat de la mal se pot vedea pestii innotand în mare, lipsa de aglomeratie (cele mai multe plaje fiind pustii) si sentimentul de liniste absoluta sunt caracteristice Seychelles-ului.

Mai mult decat atat, fiecare insula din arhipelag are propria ei poveste: astfel, insula principala, Mahe, care adaposteste cea mai mare parte a populatiei Seychelles-ului (90% din populatie), detine un frumos parc national numit Morne Seychellois ce se întinde pe 3045ha, in care accesul turistilor este destul de limitat, pentru ca „natura trebuie preservata si nu trebuie sa fie distrusa de catre turisti”, dupa cum ni se explica la tot pasul in Seychelles.

Capitala Victoria pastreaza imaginea de fosta colonie britanica, iar aceasta imagine este atat de autentica, incat senzatia de intoarcere in timp este absoluta. In ceea ce priveste timpul, acesta pare ca trece mult mai greu in acest loc binecuvântat, africanii considerand chiar ca daca noi europenii avem bani, ei au TIMP.

Nimic nu poate fi mai relaxant, ca o calatorie prin jungla insulei Praslin (a doua insula ca marime a arhipelagului), unde creste printre multe specii de palmieri si celebrul fruct „coco de mer” (sau „fructul pasiunii”, cum mai este numit), simbol al Seychelles-ului, a carui scoatere din tara este interzisa fara stampila si certificat. Jungla Vallee de Mai este considerata a fi locul original al Gradinii Edenului.

O alta insula minunata a arhipelagului Seychelles este micuta insula La Digue de numai 26 km², unde circulatia cu masina este interzisa, putandu-se circula numai cu bicicleta sau cu caruta trasa de vaci (deoarece caii sunt lasati în libertate, nefiind folositi la tractiune). Insula La Digue este renumita pentru una din cele mai frumoase plaje din lume, plaja „Anse Source d’Argent”, reprezentand dupa cum ii spune si numele, o adevarata sursa de bani pentru localnici.

Insa doua insule sunt cu totul speciale in arhipelagul Seychelles: si anume, insula Cousin, una din cele mai mici insule granitice din Seychelles ce adaposteste peste 300.000 de pasari, insula fiind un „rai” al pasarilor si una din cele mai mari arii de conservare a faunei si este sub tutela Consiliului International pentru Protejarea Pasarilor; si insulele Aldabra, practic nepopulate, parte a patrimoniului mondial UNESCO inca din 1982 care pot fi vizitate doar pe parcursul zilei. Atolul Aldabra are cea mai mare populatie de testoase gigante din lume, ajungând la un numar de 100.000.

Cuvintele devin uneori de prisos, dar sentimentul de a fi macar pentru cateva zile in aceasta lume în care oamenii sunt veseli si prietenosi, unde natura si-a dat „teza de doctorat” si mai ales unde timpul pare ca sta în loc, devine doar o poveste iluzorie în viata noastra agitata, plina de griji si de nepasare.

Intors din nou in “civilizatie”, dupa un concediu fantastic in Seychelles, nostalgia acestui „paradis pierdut” a pus stapanire pe sufletul meu, insa garantia ca un asemenea loc va fi conservat de catre localnici pentru generatiile urmatoare reprezinta o ultima speranta intr-un ocean de resemnare.