Marturisesc ca m-am implicat afectiv in redactarea articolelor postate pe acest blog pentru ca scriind, retraiesc amintiri dragi, precum si ca am prezentat nu cele mai cunoscute destinatii turistice, ci locatii care, intr-un fel sau altul, au lasat o urma adanca in sufletul meu. Asa se face ca, mi-am dorit in mod expres sa scriu un articol despre o locatie pe care am vizitat-o acum 8 ani de zile, care m-a impresionat profund, dar al carui nume nu reuseam sa mi-l amintesc, nefiind o destinatie turistica cunoscuta.

Astfel, am redactat acest articol initial, fara a-mi aminti numele destinatiei, dar avand speranta ca cineva ma va ajuta sa identific locatia… Acel „cineva” a fost o colega de birou, care intrigata de faptul ca nu puteam afla numele micii comune de la granita dintre Franta si Germania, a inceput o adevarata investigatie pe Google, care s-a finalizat cu descoperirea locatiei Mothern.

Aceasta comuna franceza cu o populatie putin peste 2000 de locuitori si avand o dimensiune de 10.3 km², se afla chiar la granita dintre Franta si Germania. Traind in Alsacia, am inteles inca din primele zile o chestiune identitara evidenta: alsacienii nu se considera francezi, nici germani, ci un amestec franco-german, afirmand ca au mostenit de la ambele popoare cele mai bune caracteristici (de la francezi „deschiderea si eleganta”, iar de la nemti „ordinea si rigoarea”).

Trebuie mentionat faptul ca, in cazul satelor si al oraselor din Alsacia, acestea au adoptat arhitectura caselor germane cu colombaje, o parte insemnata din traditiile germane, bucataria germana, iar dialectul alsacian este o limba germanica.

In acest context, micuta comuna franceza Mothern a adoptat de la vecinii de peste hotare, printre altele, si traditia faimoaselor festivaluri din luna februarie, ce au loc pe tot teritoriul Germaniei.

Imi amintesc si acum dimineata in care, plina de entuziasm, am pregatit cele doua sandvisuri cu ton, drumul plin de ploaie din Franta pana la Mothern, precum si atmosfera de sarbatoare care imbracase comuna.

Cand am aflat ca vom merge la un carnaval specific celor din Germania, aveam o imagine destul de confuza asupra evenimentului in sine, intrucat pentru mine carnaval insemna „nebunia” de la Rio de Janeiro. Ce carnaval putea fi in luna februarie, intr-o comuna „no name” de la granita Frantei cu Germania, avand in vedere si faptul ca nemtii nu erau chiar cele mai petrecarete persoane pe care le intalnisem pana atunci… Asupra ultimului lucru, m-am inselat amarnic, si anume, nemtii chiar stiu sa se distreze!

De asemenea, am mai aflat ca traditia carnavalului (Karneval) in Germania dateaza de veacuri si ca acestea se desfasoara chiar inaintea Postului Pastelui, fiind astfel o ultima rabufnire a energiilor inainte de perioada de reculegere.

Termenul „carnaval” provine din dialectul milanez („carne vale”), inseamna literal „adio carne” si dateaza de la inceputul erei crestine, cand Biserica Catolica a hotarat ca festivitatile carnavalului sa aiba loc doar inaintea postului.

Mai mult, carnavalul are loc in fiecare oras german, cele mai importante fiind insa cele din marile orase precum: Köln, Münster, Düsseldorf, Aachen, sau Mainz.

Cand am ajuns, comuna era inchisa pentru vizitatori; am platit o taxa sa intram si ni s-a dat o insigna pentru a ne „identifica” ca fiind vizitatori si nu localnici. Inca de la intrare am simtit veselia care plutea in aer.

Intreaga comunitate forfotea, localnicii de la mic la mare erau deghizati in diverse costume de carnaval, copiii mergeau vioi in spatele carelor alegorice pentru a aduna bomboanele aruncate de catre printese, pirati sau alte personaje de poveste, iar un murmur absolut de buna dispozitie pusese stapanire pe acest sat. Nu mai existau diferente sociale, oameni necajiti sau in suferinta, toti participau trup si suflet la aceasta sarbatoare a veseliei.

Am vazut chiar oameni in scaune cu rotile veniti sa-si sustina familia / copiii, batrani care de-abia se puteau misca sau oameni bolnavi sustinuti de alti membri ai familiei, care exprimau bucuria de a trai acel moment festiv.

A fost o lectie de viata, in sensul ca am inteles cum aceasta mica comunitate a stiut sa transforme o sarbatoare campeneasca, in poate, cel mai importat eveniment al anului, precum si faptul ca, o comunitate locala poate fi cu adevarat unita si mobilizata de un asemenea eveniment.

In final, totul depinde de cum ne raportam la ceea ce este in jurul nostru si cum stim sa apreciem emotiile provocate de lucruri simple!

Imi amintesc cu placere cum, la plecare, am vrut sa pozez doi localnici care priveau din curtea casei lor, peste gard, intreaga festivitate, iar cand au vazut ca vreau sa ii pozez, unul dinte ei mi-a facut o mica inimioara cu ajutorul degetelor… Recunosc ca am simtit doar energie pozitiva aici, precum si dragoste nebuna de viata.

De asemenea, imi amintesc cu multa placere forma total neobisnuita a bisericii St Étienne din comuna invecinata Seltz, aflata la 9 kilometri distanta de Mothern, care m-a fascinat pe loc!

Concluzionand, cu siguranta imi voi aminti mereu, cu multa placere, „povestea” acestui articol, precum si bucuria intensa si pura simtita in Mothern!