In scoala generala am aflat de existenta statului Luxemburg, unul dintre cele mai mici state europene. Ulterior, la Facultate, am aflat ca economia acestui mic stat este foarte dezvoltata avand cel mai mare PIB per capita din lume.Asa se face ca, in timpul sederii mele in Franta, am tinut in mod special sa ajung in aceasta tara care desi nu avea un potential turistic important, ma atragea din alte motive, si anume, chiar vroiam sa observ cum traiesc unii dintre cei mai bogati, ca medie, locuitori ai Terrei. Cum Luxemburg se invecineaza cu Franta, lucrurile se „legau” si mai bine.

Imi amintesc ziua ploioasa in care am vizitat prima data Luxemburgul. Am parcat masina in piata Constitutiei, avand in fata Marele Palat Ducal, resedinta oficiala a Marelui Duce de Luxemburg. Palatul si intreg tinutul pareau a fi decorul unui film horror.

Atmosfera apasatoare data de ploaia care nu voia sa se opreasca si impunatorul castel imi dadeau metaforic vorbind „frisoane”. Ulterior, le-am simtit si fizic, iesind din masina, cand dupa cateva zeci de minute, ploaia rece torentiala mi-a ajuns la piele. Fara umbrela, am rezistat „eroic” pana la monumentul dedicat eroilor luxemburghezi cazuti in timpul celui de al doilea Razboi Mondial numit „Monumentul Solidaritatii Nationale”, apoi ne-am intors in masina si am colindat mica tara in lung si-n lat.

Din masina, nu pot sa spun ca m-a impresionat ceva anume in Luxemburg, motiv pentru care am decis ca trebuie sa revin in aceasta destinatie, pentru a-mi putea face o imagine cat de cat clara.

A doua vizita a avut loc intr-o zi minunata de inceput de vara, intr-o duminica. Orasul era scaldat de razele unui soare binevoitor, ceea ce facea ca cladirile sa para si mai „somptuoase”. Orasul mi-a placut mult, mi se parea ca aici fiecare lucru se afla la locul sau, iar viata domoala ce domnea chiar si in zonele cele mai aglomerate, era un indicator cert al vietii relaxate si lipsite de griji a luxemburghezilor.

Marturisesc ca, pentru cateva clipe, mi s-a parut atat de „fascinanta” atmosfera orasului, incat am simtit ca nu mai vreau sa plec din acest loc. Am vizitat locuri multe si frumoase, cu un potential turistic urias, care m-au fermecat in calitate de turist, dar in care nu m-as fi stabilit. Acum era exact situatia opusa, orasul nu avea nimic „senzational”, dar cu siguranta mi-ar fi placut sa imi petrec restul zilelor aici.

Referitor la obiectivele turistice, am facut imprudenta de a lua „trenuletul turistic” al orasului, care avea drept traseu cea mai mare parte din zona turistica a orasului, dar care nu mi-a permis sa ma bucur de anumite privelisti decat un timp limitat. In afara de abundenta fara de seaman a institutiilor financiare si a bancilor, aflate la tot pasul, in linii mari, mi-au captat atentia parcul din Piata Constitutiei cu faimosul Pod Adolf, catedrala Notre Dame de Luxemburg, palatul Clerveaux, Muzeul National de Arta si Istorie, piata Armelor, Colina Leului… iar lista mai poate continua, precum si o ghereta amplasata pe o mica straduta, cu cele mai apetisante dulciuri vazute vreodata.

Recunosc faptul ca mi-ar placea sa revin intr-o zi aici, dar cu conditia ca acea zi sa fie una calduroasa de inceput de vara, si admit ca niciunde nu am vazut locuitori mai detasati si mai lipsiti de griji ca in Luxemburg.