franta

Mini-concediu de 1 Decembrie cu copiii în Franța

„Copiii descoperă totul în nimic; oamenii nu găsesc nimic în toate.”
Giacomo Leopardi

Nimic nu este mai mulțumitor pentru un părinte împătimit de călătorii, decât momentul în care începe să călătorească împreună cu copilul său. Când reînvață să descopere lumea privită prin ochii fascinanți ai copilului; când își potelesc împreună setea de cunoaștere, de a descoperi noi orizonturi.

Una din cele mai importante moșteniri pe care mi-aș dori să o fi lăsat copiilor mei este spiritul de explorator, dorința de a cunoaștere și de a descoperi noi orizonturi. Cred cu tărie că, cu cât un copil intră mai de timpuriu în contact cu alte civilizații, tradiții, locuri, obiceiuri, cu atât îl ajută mai mult să devină un adult tolerant, curios și educat.

Primul zbor cu avionul

Deși nu era prima deplasare în străinătate pentru Antonia și Patricia, totuși a fost prima dată când zburau cu avionul, iar după cum era de anticipat, acest aspect reprezenta un obiectiv în sine pentru ele.

Recunosc că m-a amuzat nerăbdarea lor de a urca în avion, de a decola / ateriza și în esență de a călători cu avionul. Întrebări precum: De ce nu respectă ora de plecare…sunt neserioși? De ce nu se simte că zburam cu 900km/ora (în mașină simțeam mai bine viteza)? Dacă deschid fereastra o sa zburăm pe ea? Acum ne întoarce cu capul în jos? Dacă intram în nor o să ne plouă? … au persistat pe tot parcursul zborului😊 spre disperarea mea și amuzamentul pasagerilor de langă noi.

Paris

Odată ajunși în Franța, trecând peste șocul Antoniei în ceea ce privește multitudinea oamenilor de culoare și agitația din aeroport, precum și în ciuda ploii reci și a vântului puternic, am decis să vizităm mai întâi Parisul cu Turnul Eiffel (cunoscut de fetele din desenele animate Buburuza și Motanul Negru), apoi catedrala Notre-Dame, Luvrul, Basilica Sacre-Coeur…

Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, am finalizat prima zi doar cu o vizită la Turnul Eiffel și mai multe vizite pe bulevardul Champs-Elysees, care începea să își pună hainele de sărbătoare în așteptarea Crăciunului, precum și o trecere în viteză la catedrala Notre-Dame, aflată încă în renovare.

Pe înserate, obosiți și înfrigurați am ajuns la Versailles, un oraș burghez, care pare că încă se bucură de importanța trecutului său grandios.

Palatul Versailles

Palatul Versailles, aflat pe lista Patrimoniului UNESCO de mai bine de 40 de ani, reprezintă unul dintre cele mai opulente palate din lume, indicând atât bogăția regalității franceze, cât și bun gust și plăcerea pentru frumos. Doar orb să fii, să rămâi imun la frumusețea acestui castel, cunoscut sub numele de Leagănul Libertății. Sala Oglinzilor, Grădinile Castelului precum și Camerele Regelui și cea a Reginei au reprezentat punctele de interes pentru fete (deși Patricia a rămas cu dezamăgirea de a nu fi văzut o ʺsală a încoronăriiʺ). 🙂

Cum istoria castelului, și mai exact faptul că acesta a servit drept ultimă locuință pentru regina Maria-Antoanenta care ulterior a fost decapitată, Patricia nu s-a putut abține să nu sesizeze asemănarea cu numele surorii sale, Antonia-Maria😊, de unde a pornit o întreagă discuție pro și contra privind decapitarea reginei. Dacă Patricia era pro pentru că ʺnu i-a păsat de săraciʺ, Antonia, care dezvoltase o afinitate datorată numelui, considera că ʺpedeapsa a fost cam prea dură, că i s-ar fi putut tăia un picior sau o mână, nu o componentă așa importantă precum capul… plus că ar fi trebuit să se discute cu ea mai întâiʺ.:))

De asemenea, am descoperit cu plăcere cum cele 2 fetițe neastâmpărate, care se plictisesc foarte repede, au fost absorbite de ceea ce vedeau în jur, transformându-se în niște mici japonezi mânați de dorința aprigă de a face cât mai multe poze. În final, vizita la Palat a fost un real succes întrucât au rămas fascinante de frumusețea lui.

După ce am plecat de la Palatul Versailles, am decis să facem un popas la cel mai neașteptat restaurant din apropiere, care era specializat în… bucătărie americană. Am fost de-a dreptul surprinsă știind diversitatea bucătăriei franceze, importanta strategică a palatului în istoria Franței și lipsa mea de cunoștințe privind bucătăria americană.:)

Saint Malo

Următorul obiectiv al mini-concediului nostru a fost orașul Saint Malo din Bretania, situat pe coasta franceză a Canalului Mânecii. Pe cât de puțin cunoscut la nivel turistic, pe atât de frumos. Personal, îl consider cel mai frumos oraș de provincie din Franța.

Intra Muras (orașul dintre ziduri cu restaurante și magazine cochete care erau în plin proces de decorare pentru a întâmpina Crăciunul ), străduțele pietruite ale orașului, plajele mari și lungi, renumite pentru nisipul lor fin și auriu, istoria orașului fortăreață care în trecut îi adăpostea pe pirații oficiali (numiți corsari), precum și reconstrucția lui minuțioasă (după ce în 1944 aliații l-au bombardat, distrugându-l aproape complet, pentru că a fost confundat cu o bază a dușmanilor), ne-a fascinat.

Mândria orașului rămâne Jacques Cartier care în secolul al XVI-lea pleacă din portul Saint Malo să descopere Lumea Nouă, ajungând în Canada în 1534, deschizând astfel calea francezilor către continentul Nord-american.

Totuși, pentru fete, cea mai importantă atracție turistică din Saint Malo rămâne Grand Acquarium du Saint-Malo, unde au experimentat o plimbare cu submarinul Nautibus și au descoperit flora și fauna abisală cu ajutorul unui simulator de coborâre numit Abyssal Descender.

În ceea ce mă privește, Bretania mi se pare un ținut de poveste, iar țărmurile parcă mă purtau spre o altă dimensiune, în care frumusețea spectaculoasă a valurilor mării era pe alocuri întrepătrunsă de razele înțepătoare ale farurilor, care indicau marinarilor pierduți în furtună drumul către casă.

Mont Saint-Michel

Cu mulți ani în urmă am descoperit o poză ce îmi părea ireală; o construcție în mijlocul mării, numită Mont-Saint-Michel și situată în Franța. În acel moment mi-am promis că voi vedea și eu această minunăție.

Mont-Saint-Michel este o stâncă de granit de 78m înălțime, pe care a fost ridicată o mănăstire fortăreață începând cu secolul al VIII-lea. La baza mănăstirii se găsește un sat cu 41 de locuitori.

Ceea ce este fascinant la această locație, este faptul că în timpul fluxului pare că este o insulă din Marea Mânecii, în timp ce în reflux, devine o peninsulă (o limbă de pământ iese de sub ape și leagă stânca de zona continentală).

Datorită acestui fapt, Mont Saint Michel a fost singurul teritoriu francez ce nu a fost cucerit de armatele engleze în timpul Războiului de 100 de ani.

Legenda Muntelui povestește că Sf Arhanghel Mihail a apărut în vis episcopului Aubert de Avaranches în anul 708, poruncindu-i să construiască un sanctuar pe vechiul munte Tombe, unde se afla o piatră destul de mare, despre care se credea că ar fi fost înfiptă de satan. Deși mulți au încercat să înlăture piatra pentru a începe construcția sanctuarului, doar un copilaș pe nume Ben a putut să o miște, căpătând o putere divină prin nevinovăția lui. Sf Mihail devine patronul mănăstirii, dar mai mult devine un strigăt de luptă a cavaleriei în luptele contra sarazinilor.

Rouen

Rouen a reprezentat ultimul punct de interes în itinerarul nostru, întrucât fetele și-au dorit să ajungă în piața Vieux-Marché din Rouen, unde a fost arsă pe rug Ioana d’Arc. Numită și Fecioara din Orleans, care în urma unor viziuni de la Dumnezeu, contribuie la eliberarea pământurilor Franței de dominația engleză, după Războiul de 100 de ani, Ioana d’Arc este considerată cea mai importantă figură din Evul Mediu francez.

Pentru că am ajuns pe înserate, iar a doua zi a plouat torențial și trebuia să ne întoarcem la Paris, nu am reușit să vizităm orașul, însă a rămas un punct de bifat pentru o vizită viitoare în Franța.

În facultate am citit o frază care m-a urmărit de-a lungul vieții:Deține doar ceea ce poți purta mereu cu tine: limbi cunoscute, țări cunoscute, oameni cunoscuți. Lasă-ți memoria să îți fie geantă de călătorie” (Alexandr Solzhenitsyn)... pentru că, în final, oriunde am călători, dacă avem ochii și inima deschise, avem mereu ceva nou de învățat, iar cele mai dragi amintiri le purtăm cu noi tot restul vieții.

De asemenea, oricât de greu ar fi un concediu cu copiii (mai ales când sunt mici), bucuria de a împărți cu ei noi aventuri, culturi, gastronomie, locuri descoperite în călătorii, înmulțește, în fapt, satisfacția părintelui.

Categorii: franta | Etichete: , , | 2 comentarii

Calatorie in Strasbourg – perla Alsaciei si inima Europei Unite

(publicat si in Historia / Travel)
La Petite France - Strasbourg - Franta

Orasul Strasbourg se situeaza in Estul Frantei, la granita cu Germania. Este cel mai important oras din regiunea Alsacia si ocupa o pozitie centrala in Europa Occidentala, motiv pentru care a fost ales sa adaposteasca mai multe institutii internationale si comunitare precum: Consiliul Europei, Parlamentul European, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Ombudsmanul (Mediatorul European), Fundatia Europeana pentru Stiinta, Organizatia Europol, etc.

Astfel, daca pentru alsacieni Strasbourgul devine o emblema a istoriei belicoase dintre Franta si Germania, acesta apartinand cand uneia cand celeilalte, pentru restul europenilor orasul reprezinta punctul 0 al Europei Unite.

Orasul a fost construit pe malul stang al Rinului si al raului III (mai multi afluenti ai ssi traversând diferite cartiere ale orasului), fiind situat pe una din cele mai mari rezerve de apa potabila ale Europei, de unde si riscul crescut de inundatii in anumite cartiere precum: Montagne Verte sau Robertsau.

Arhitectura Strasbourgului este una medievala, marcata de istoria orasului, avand atat influente franceze cat si germane. Daca centrul istoric este dominat de case cu colombaje (de influenta germana), mai ales in cartierul La Petite France, in cartierul Finkwiller precum si in jurul catedralei Notre-Dame de Strasbourg, cele mai multe dintre ele construite intre secolele XVI-lea şi XVIII-lea, in timpul domniei lui Ludovic al XIV(1638 –1715) orasul este marcat de o schimbare a codurilor arhitecturale adoptand arhitectura franceza prin construirea de hoteluri particulare precum: Cour de Honau, Hôtel de Deux-Ponts, palatul episcopal, l’Hôtel de Klinglin (resedinta prefectului). Aerul orasului este unul aristocratic, arhitectura sa relevand bogatia vechiului oras liber imperial.

In ceea ce priveste potentialul turistic al orasului, acesta este unul demn de luat in considerare, Strasbourgul ocupand locul 5 in topul celor mai vizitate locatii din Franta dupa Paris, Lyon, Nice si Aix en Provence.

Cel mai vizitat obiectiv turistic al Strasbourgului este catedrala Notre-Dame, fiind cunoscuta drept una dintre cele mai frumoase catedrale gotice din Europa, având o inaltime de 142 metri, platforma catedralei oferind o panorama deosebit de frumoasa a centrului vechi al Strasbourgului. Catedrala adaposteşte un ceas astronomic din perioada Renasterii, produs al colaborarii dintre artisti, matematicieni si tehnicieni, ce masoara 18 metri, fiind unul dintre cele mai mari din lume.

O alta atractie a orasului o reprezinta La Petite France (Mica Franta), un cartier istoric al Strasbourgului, situat pe Grande Ile, si inclus in Patrimoniul Mondial al Umanitatii de către UNESCO din 1988. Acest cartier tipic alsacian construit la sfarsitul secolului al XV-lea pentru persoanele bolnave de sifilis, a fost distrus in totalitate in timpul celui de al Doilea Război Mondial, insa dupa razboi, orasul a initiat o politica de reconstructie a cartierului, ce s-a intensificat in special dupa 1970. Casele cu colombaje si flori la fereastra creeaza o ambianta autentica alsaciana, iar iarna ghirlandele ce impodobesc micile stradute transforma cartierul intr-unul de poveste.

Un alt punct de atractie pentru turistii europeni este sediul Parlamentului European ce reprezinta puterea legislativa a Uniunii Europene si care a luat fiinta in 1979, in apropierea sa aflandu-se Curtea Europeana a Drepturilor Omului, o cladire cu o arhitectura foarte interesanta avand doi cilindrii de o parte si de alta a intrarii, reprezentand balanta justitiei, a carei constructie a inceput in 1991 si a fost terminata in 1994.

In ceea ce priveşte spatiile verzi, acestea sunt bine reprezentate in arhitectura urbana a orasului, Strasbourg detinand 324 hectare de parcuri si gradini, dintre care cel mai reputat este Parcul Orangeriei (Parc de l’Orangerie) situat in fata Consiliului Europei si gradina botanica creata initial in 1619, ce a fost transformata in cimitir in 1870 dupa asediul orasului de catre nemti, fiind inaugurata in forma actuala in 1884 pentru studentii Facultatii de Medicină şi Farmacie din Strasbourg. Astazi gradina botanica adaposteste 6000 de specii pe o suprafata de 3,5 hectare.

Orasul reprezinta un veritabil mozaic uman, unul dintre elementele definitorii ale Strasbourgului fiind insusi multiculturalismul care pare sa-si fi gasit un adapost in acest oras aflat in centrul Europei Occidentale, insa in ceea ce ii priveste pe alsacienii de origine, cu o identitate bine conturata de-a lungul secolelor, acestia sunt foarte mandri de originile lor, sustinand adesea ca sunt “mai intai alsacieni si apoi francezi”.

Astfel imbinarea dintre elementele traditionale, tipic alsaciene, si elementele multiculturale, precum si imbinarea dintre istoria unui trecut belicos si al unui viitor aflat sub semnul unitatii europene si-a gasit cea mai frumoasa expresie fizica in orasul Strasbourg care nu intamplator a fost ales sa devina un simbol al Europei comunitare.

Parlamentul European - Strasbourg - Franta

la petite france - strasbourg - franta

case cu colombaje - strasbourg- alsacia - franta

strasbourg - alsacia - franta

consiliul europei - strasbourg - alsacia - franta

strasbourg - alsacia - franta

strasbourg - alsacia

Categorii: alsacia, catedrala notre-dame de strasbourg, consiliul europei, franta, obiective turistice strasbourg, parcul orangeriei, parlamentul european, strasbourg | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.