Luxemburg sau ducatul de legenda al bogatilor

palatul ducal luxemburg (2)

In scoala generala am aflat de existenta statului Luxemburg, unul dintre cele mai mici state europene. Ulterior, la Facultate, am aflat ca economia acestui mic stat este foarte dezvoltata avand cel mai mare PIB per capita din lume.Asa se face ca, in timpul sederii mele in Franta, am tinut in mod special sa ajung in aceasta tara care desi nu avea un potential turistic important, ma atragea din alte motive, si anume, chiar vroiam sa observ cum traiesc unii dintre cei mai bogati, ca medie, locuitori ai Terrei. Cum Luxemburg se invecineaza cu Franta, lucrurile se „legau” si mai bine.

Imi amintesc ziua ploioasa in care am vizitat prima data Luxemburgul. Am parcat masina in piata Constitutiei, avand in fata Marele Palat Ducal, resedinta oficiala a Marelui Duce de Luxemburg. Palatul si intreg tinutul pareau a fi decorul unui film horror.

Atmosfera apasatoare data de ploaia care nu voia sa se opreasca si impunatorul castel imi dadeau metaforic vorbind „frisoane”. Ulterior, le-am simtit si fizic, iesind din masina, cand dupa cateva zeci de minute, ploaia rece torentiala mi-a ajuns la piele. Fara umbrela, am rezistat „eroic” pana la monumentul dedicat eroilor luxemburghezi cazuti in timpul celui de al doilea Razboi Mondial numit „Monumentul Solidaritatii Nationale”, apoi ne-am intors in masina si am colindat mica tara in lung si-n lat.

Din masina, nu pot sa spun ca m-a impresionat ceva anume in Luxemburg, motiv pentru care am decis ca trebuie sa revin in aceasta destinatie, pentru a-mi putea face o imagine cat de cat clara.

A doua vizita a avut loc intr-o zi minunata de inceput de vara, intr-o duminica. Orasul era scaldat de razele unui soare binevoitor, ceea ce facea ca cladirile sa para si mai „somptuoase”. Orasul mi-a placut mult, mi se parea ca aici fiecare lucru se afla la locul sau, iar viata domoala ce domnea chiar si in zonele cele mai aglomerate, era un indicator cert al vietii relaxate si lipsite de griji a luxemburghezilor.

Marturisesc ca, pentru cateva clipe, mi s-a parut atat de „fascinanta” atmosfera orasului, incat am simtit ca nu mai vreau sa plec din acest loc. Am vizitat locuri multe si frumoase, cu un potential turistic urias, care m-au fermecat in calitate de turist, dar in care nu m-as fi stabilit. Acum era exact situatia opusa, orasul nu avea nimic „senzational”, dar cu siguranta mi-ar fi placut sa imi petrec restul zilelor aici.

Referitor la obiectivele turistice, am facut imprudenta de a lua „trenuletul turistic” al orasului, care avea drept traseu cea mai mare parte din zona turistica a orasului, dar care nu mi-a permis sa ma bucur de anumite privelisti decat un timp limitat. In afara de abundenta fara de seaman a institutiilor financiare si a bancilor, aflate la tot pasul, in linii mari, mi-au captat atentia parcul din Piata Constitutiei cu faimosul Pod Adolf, catedrala Notre Dame de Luxemburg, palatul Clerveaux, Muzeul National de Arta si Istorie, piata Armelor, Colina Leului… iar lista mai poate continua, precum si o ghereta amplasata pe o mica straduta, cu cele mai apetisante dulciuri vazute vreodata.

Recunosc faptul ca mi-ar placea sa revin intr-o zi aici, dar cu conditia ca acea zi sa fie una calduroasa de inceput de vara, si admit ca niciunde nu am vazut locuitori mai detasati si mai lipsiti de griji ca in Luxemburg.

Palatul Ducal Luxemburg

Golden Lady Luxembourg

golden lady - luxemburg

Monumentul solidaritatii nationale - Luxemburg

palatul ducal -luxembourg

Podul Adolf - Luxemburg

Piata Armelor - Luxemburg

Piata Armelor - Luxemburg (2)

orasul de jos - Luxemburg

Podul Adolf din Luxembourg

Luxemburg

Categorii: Catedrala Notre-Dame de Luxembourg, Golden Lady Luxembourg, impresii Luxemburg, Luxemburg, obiective turistice Luxemburg | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Povestea Sfintei Odile – si frumoasa abatie din minunata Alsacia

Sainte-Odile- Alsace
Am inceput sa scriu pe acest blog pe de o parte pentru a-mi „conserva” emotiile, amintirile din calatoriile realizate de-a lungul timpului, iar pe de alta parte pentru a oferi informatii turistice, utile poate, rezultate din propria-mi experienta, iubitorilor de calatorii.

In ceea ce priveste conservarea amintirilor, am marele regret de a nu fi „conceput” mai demult acest blog, cand trairile primelor calatorii erau proaspete in sufletul meu.

Desi am calatorit destul de mult in Europa (dar nu suficient:)), unele dintre cele mai dragi amintiri care imi provoaca o emotie puternica, raman legate de frumoasa Alsacia.

Destinatia prezentata in acest articol, abatia Sainte Odile este mai putin turistica, pentru marea majoritate a romanilor fiind cvasi-inexistenta, si totusi am dorit sa o prezint pentru ca am simtit ca acest loc are ceva magic.

Asadar, abatia Sfintei Odile se afla in Obernai, pe varful unui munte de peste 750 de metri (Mont Sainte Odile), care ofera o priveliste absolut incantatoare.

Din pacate, eu am vizitat aceasta abatie in luna Ianuarie, cand natura era in stare de „hibernare”, dar cu toate acestea locatia in sine avea o vibratie aparte, iar peisajul rece m-a introdus si mai bine in povestea Sfintei Odile.

Nascuta in anul 662 in Obernai, Odile a fost fata ducelui de Alsacia, Etichon-Adalric. Cum acesta si-ar fi dorit un mostenitor si dezamagit de vestea nasterii unei fetite, care era si oarba, ii cere sotiei lui sa omoare copilul. Aceasta decide sa lase fetita la Manastirea de Palme. Primeste taina botezului la varsta de 12 ani de la episcopul irlandez Erhard, care are o viziune prin care Dumnezeu ii transmite sa mearga la aceasta manastire pentru a o boteza pe fetita. Aceasta primeste numele Odile sau Otilia adica „fiica a Luminii”, iar in urma botezului, fetita isi recapata vederea.

Ducele afla intreaga poveste, si induplecat de fratele sau si de dragostea raspandita in jur de Odile, o primeste in sanul familiei si mai mult, stabileste ca aceasta sa se casatoreasca cu un tanar principe. Cum Odile dorea sa se dedice vietii monahale, fuge si isi va petrece tot restul vietii sale la Manastire.

Sfanta Odile a fost canonizata de catre papa Léon IX, fiind celebrata de catre Biserica Romano-Catolica, precum si de cea Ortodoxa pe 13 decembrie, iar din 1946, Sfanta Odile a fost numita „protectoarea” Alsaciei. Peste ani, am aflat ca o particica din moastele Sfintei Odile a fost daruita Catedralei din Iasi.

Nu stiu daca povestea Sfintei Odile mi-a incarcat sufletul sau poate frumusetea aparte a acestei abatii ce emana liniste si serenitate, insa in mod cert acest loc mi-a transmis o vibratie cu totul speciala.

Mai mult, in regiune se afla cel mai frumos si impunator castelul din Alsacia, Castelul Haut-Koenigsbourg precum si rezervatia „Montagne des Singes” (Muntele Maimutelor).

In concluzie, Alsacia reprezinta o destinatie turistica demna de a fi luata in considerare, care abunda in obiective turistice diverse, oferind o experienta turistica bogata, si avand o incarcatura istorica, culturala si chiar spirituala aparte.

sainte odile - alsace - france

sainte odile- alsacia - franta

mont sainte odile- alsace

castelul haut koenigsbourg - alsacia

castelul haut koenigsbourg - alsacia - franta

haut koenigsbourg - alsace - france

Montagne des Singes - Alsacia - franta

Montagne des Singes - alsace - france

Categorii: calatorie in alsacia franta, calatorie la mont sainte odile, Château du Haut-Kœnigsbourg, Montagne des Singes, obiective turistice alsacia | Etichete: , , , , , | 2 comentarii

Calatorie in Colmar – oraselul alsacian rupt din basme

Colmar - France

Am trait 6 luni in frumoasa Alsacia; o perioada plina a vietii mele, in care am calatorit foarte mult. In fiecare week-end, indiferent de conditiile meteo, de starea mea de sanatate, sau de orice alte elemente de ordin extern, ne mobilizam sambata, dis-de-dimineata, sa plecam in descoperirea de noi si frumoase locatii.

Gandindu-ma retrospectiv, la o prima vedere, erau foarte obositoare aceste week-end-uri in care parcurgeam zeci bune de kilometri cu masina, dar pe de alta parte, este greu de imaginat cata energie imi dadeau aceste calatorii.

Asa se face ca, chiar in primele saptamani traite in Alsacia, ne-am interesat la localnici cu privire la cele mai frumoase destinatii turistice din aceasta regiune. Acestia ne-au sugerat sa vizitam intreaga regiune, intrucat fiecare oras sau sat are povestea lui si merita sa fie cunoscuta, dar ne-au indicat si cateva dintre obiectivele turistice cele mai importante: castelul Haut-Kœnigsbourg, Muntele Maimutelor (Montagne des Singes), Soufflenheim,… si musai Colmar. Orasul este al treilea ca marime in Alsacia dupa Strasbourg si Mulhouse, si este cunoscut in lumea intreaga pentru frumusetea lui aparte.

Asadar, Colmar a fost unul dintre primele orasele vizitate in aceasta regiune si a fost dragoste la prima vedere. Prima data, am vizitat Colmar la inceputul lunii Ianuarie, iar orasul inca mai era imbracat in straie de sarbatoare. Frumoasele casute tipic alsaciene erau impodobite cu ghirlande si beculete, iar ingustele stradute mai pastrau, pe alocuri, urme de zapada. Nu exagerez, dar parea rupt din povesti… un orasel deosebit de frumos si de animat de zumzetul turistilor veniti sa-l viziteze. Desi nu am vizitat niciun muzeu, catedrala sau vreun alt obiectiv turistic, am fost efectiv indragostita de intregul orasel, care parea, in intregime, un muzeu.

Ulterior am aflat urmarind un documentar pe TV5, ca anual se organizeaza o competitie in Colmar privind decorarea caselor de Craciun si ca cea mai mare parte a localnicilor investesc substantial bani, timp, si mai ales suflet, pentru ca locuintele lor sa fie cat mai „aratoase” in perioada Craciunului.

Imi amintesc ca as fi vrut sa pozez tot orasul, motiv pentru care, sistematic, ramaneam in urma grupului cu care venisem, pentru ca as fi vrut sa pastrez fiecare coltisor in poza si implicit in memorie.

Ba mai mult, la plecare, mare mi-a fost uimirea cand la iesirea din oras, am sesizat o copie a Statuii Libertatii din New York, inalta de 12 m, instalata cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la ridicarea ei in America. A fost cu adevarat surpinzator sa intalnesc aceasta replica, avand in vedere arhitectura tipic alsaciana si foarte veche a orasului.

Apoi a doua vizita in Colmar a avut loc in luna iunie, cand ma asteptam sa gasesc oraselul de poveste putin stirbit de stralucirea adusa de ghirlandele multicolore si de beculete, insa am gasit o adevarata “gradina botanica”. De aceasta data, casele abundau de flori la ferestre, incat pentru moment, am simtit ca este chiar mai frumos decat il gasisem in Ianuarie.

In lumina razelor de soare, casele multicolore ale micutului oras erau si mai „vii”, incantandu-mi pe deplin privirea, iar ridicandu-mi ochii, fascinata de arhitectura bisericii Sfantul Martin, construita in totalitate din piatra roz, am descoperit inscriptia „Memento mori” („Aminteste-ti ca vei muri!”), si nu exagerez, dar pe moment, am crezut ca daca as muri chiar in acea clipa, as avea sufletul incarcat de atata frumusete si serenitate, incat moartea ar veni doar cat sa ma „trezeasca” din acest vis frumos.

Orasul este strabatut de canalele raului Lauch, creand la scara micro, La Petite Venise (Mica Venetie), iar o calatorie cu gondola pe aceste canale dureaza in jur de 30 de minute.

La prima vedere, Colmar nu reprezinta un obiectiv turistic in sine, motiv pentru care, de obicei, este integrat intr-o lista mai lunga, impreuna cu celelalte bijuterii turistice ale Alsaciei intalnite in ruta vinului, insa cert este ca niciunde nu am vazut un orasel atat de frumos, efectiv de poveste, care sa depaseasca chiar si cele mai frumoase clisee create de propria-mi imaginatie.
alsace - colmar

colmar -alsace - france

colmar -alsacia - franta

alsacia - colmar

colmar- alsacia - franta

Categorii: alsace, alsacia, colmar, france, la petite venise | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Calatorie la izvorul Dunarii in Padurea Neagra

izvorul dunarii- padurea neagra - germania

Cu siguranta nu este una din marile destinatii turistice mondiale sau vreun loc de o frumusete aparte, insa importanta sa geografica este covarsitoare pentru Europa.

Cand in scoala generala am invatat ca Dunarea izvoraste din Padurea Neagra, mi-am imaginat la propriu o padure „neagra”, sinistra, in varful unui munte „batut” de vant, ceata vesnica si temperaturi scazute, motiv pentru care nu am cautat in mod explicit sa ajung aici.
Cu toate acestea, atunci cand s-a ivit aceasta ocazie, nu puteam sa o ratez.

Eram in primavara anului 2007, in Alsacia, si intr-unul dintre week-end-urile petrecute aici, am hotarat sa mergem in Germania – la Padurea Neagra.
Am cerut cateva detalii colegilor francezi referitor la ruta, intrucat vroiam sa mergem cu masina, dar am constatat cu stupoare ca de-abia isi aminteau vag de fluviul Dunarea… cum nu trecea prin Franta, destinatia nu era de prim interes.

Fara a fi descurajati de lipsa de interes manifestat de catre ceilalti fata de aceasta locatie si cu mult entuziasm in suflet, am plecat intr-o duminica dis-de-dimineata catre izvorul Dunarii. Drumul a fost fascinant. Am pornit de la o temperatura placuta in Franta, de inceput de primavara si pe masura ce inaintam cu masina prin Germania spre Padurea Neagra, peisajul era intr-o continua schimbare.

Dupa vreo 5 ore de mers, daca memoria nu-mi joaca feste am ajuns in …Padurea Neagra. Un micut orasel de munte, Donaueschingen, destul de linistit si „nepopulat”, cu o mare biserica in centru.

Am inceput sa ne intrebam daca am setat cum trebuie GPS-ul si daca chiar am ajuns la izvorul Dunarii. Nedumeriti, am intrebat primii doi localnici intalniti in centrul orasului, in primul rand daca in zona se afla izvorul Dunarii, iar in al doilea rand, unde il putem gasi.

Mare ne-a fost mirarea, cand cei doi localnici ne-au aratat la doar cateva sute de metri o biserica si ne-au explicat ca in spatele ei se gaseste izvorul Dunarii. Nu va pot descrie cu cat interes si cata surprindere am parcurs cele cateva sute de metri pana sa ajungem la biserica, pentru ca efectiv nu imi puteam imagina ca acesta este izvorul celui de al doilea mare fluviu din Europa. Dupa cum probabil va amintiti de la orele de geografie, Dunarea curge pe o distanta de aproximativ 2.860 km, pana la varsarea in Marea Neagra, prin 10 tari si avand afluenti in alte 7 tari.

Am ajuns la biserica, am vizitat-o intr-o liniste absoluta care te impingea la meditatie, si atunci am realizat ca „ceva” mare porneste intotdeauna de la „ceva” extrem de mic. Oamenii se dezvolta dintr-un embrion, fluturii din niste oua miniscule, iar fluviul Dunarea de la aceasta mica acumulare de apa, aflata in spatele bisericii.

Recunosc faptul ca am fost facinata, si nu pentru ca ar fi fost un loc spectaculos, ci pentru ca magia acestui loc consta intr-o normalitate la care nu m-as fi asteptat.

Desi nu de multe ori s-a intamplat sa ma simt mandra de a fi „roman” in strainatate, in momentul in care am descoperit tablita scrisa in limba romana, ce continea cateva date informative despre Dunare, alaturi de celelate 9 tablite scrise in limbile tarilor prin care curge, am constientizat motivul pentru care marele Nicolae Iorga spunea ca pentru Romania, Dunarea este „cea mai bogata in daruri”.

Trebuie sa marturisesc ca, desi nu am acordat o atentie speciala termenului „Donauquelle” (termenul in germana), a ramas printre putinele cuvinte germanofone, pe care inca mi le amintesc. Cum este stiut faptul ca partea subconstienta a creierului retine informatia pe care el o considera importanta, consider ca aceasta locatie, chiar a avut un mare impact asupra mea.

Stiu ca nu este o destinatie turistica de interes, dar senzatia pe care o simti ajungand acolo este unica!

biserica sf ioan - izvorul dunarii - germania

izvorul dunarii - padurea neagra

church st john - donaueschingen -germany

izvorul dunarii - germania

donauquelle -izvorul dunarii - germania

izvorul dunarii - padurea neagra - germania

izvorul dunarii

Categorii: calatorie la izvorul dunarii, Donauquelle, germania, izvorul dunarii, padurea neagra, st john church - Donaueschingen | Etichete: , , , , , | 3 comentarii

Sao Miguel – o pata de verdeata intr-o infinitate albastra

(publicat si in Historia / Travel)
vista-do-rei-sao-miguel-azore

Insula Sao Miguel (supranumita „Insula Verde”) este una dintre cele 9 insule principale ale arhipelagului Azore, regiune autonoma a Portugaliei, situata la aproximativ 1500 km departare de vestul Lisabonei.

Insula de natura vulcanica, avand cativa vulcani inca activi, Sao Miguel reprezinta o destinatie inedita de vacanta pentru iubitorii de natura. Cu toate ca este mai putin cunoscuta si solicitata de catre turisti comparativ cu restul insulelor portugheze sau spaniole din Oceanul Atlantic, insula Sao Miguel reprezinta un adevarat spectacol de culoare: pe marginea soselelor se gasesc tufe de flori de toate culorile, desi preponderent sunt cele de culoare albastra, arbori si arbusti tropicali cat si caracteristici climei temperate impanzesc muntii nu foarte abrupti ai insulei, iar lacurile termale care fumega dimineata din cauza diferentei de temperatura, creeaza imaginea unui spatiu de poveste cu adevarat fascinant.

Natura vulcanica a insulei a influentat intreg peisajul astfel incat plajele acestei insule au nisip negru si nu sunt foarte populate, exista lacuri cu apa termala, iar unele dintre frumoasele cascade ale acestei insule au apa la temperatura de 60̊ C. Mai mult, pe alocuri se vede pamantul fumegand in special in regiunea Furnas, unde locuitorii gatesc o specialitate culinara in fata turistilor in gauri facute direct in pamant, la caldura termala vulcanica.

Tot in regiunea Furnas exista o frumoasa gradina botanica numit Terra Nostra avand o flora pe cat de frumoasa pe atat de diversificata, si in inima careia se gaseste un lac cu apa termala.

Daca nu exista mari puncte comerciale de atractie pentru turisti pe aceasta insula pierduta in mijlocul Oceanului Atlantic, niciun turist ce ajunge aici nu trebuie sa rateze lacurile – Lagoa do Fogo (Lacul de Foc), Lagoa das Furnas, Sete Cidades (Lagoa Verde / Lagoa Azul), etc. Acestea practic au devenit simbol al insulei, alaturi de vacile ce populeaza pasunile intinse din Sao Miguel.

Farmecul acestor lacuri este sporit de un fenomen natural – ceata. Avand in vedere faptul ca vremea este foarte schimbatoare in insula Sao Miguel, iar diminetile sunt insotite de o ceata deasa, adesea lacurile sunt invaluite si prin urmare greu de sesizat pentru turisti. Din mai multe incercari de a ajunge la ele, in momentul in care reusesti sa le vezi in adevarata lor splendoare, cand valul de ceata se ridica incet si misterios pentru cateva minute, se creeaza senzatia ca natura iti face un mare dar pentru dorinta tenace de a le vedea, si te simti cu adevarat norocos ca asisti la acest spectacol regizat cu atata finete de mama natura.

O alta zona ce merita atentia turistilor este fara indoiala regiunea Nordeste, un orasel situat in nordul insulei ce reprezinta zona cea mai verde si in acelasi timp mai colorata a insulei Sao Miguel, care in anul 2011 a primit premiul pentru cea mai inflorata regiune a Europei. De o parte si de alta a soselelor de o foarte buna calitate sunt tufe imense de flori, ce creeaza imaginea unei gradini botanice fara limite.

Micuta capitala a acestei insule este Ponta Delgada. Fara a avea ambitii de mare obiectiv turistic, arhitectura orasului are un aer atemporal ce contribuie si mai mult la senzatia de eternitate resimtita de calatorul ce ajunge pe insula Sao Miguel.

Un punct de atractie in Ponta Delgada il reprezinta frumoasele gradini botanice, cu o atentie speciala acordata gradinii Palatului Sant’Ana, constructie din secolul al XIX-lea, ce reprezinta resedinta Presedintelui Guvernului Regional al insulelor Azore.

In ceea ce ii priveste pe locuitori, desi nu exista diferente majore fata de portughezii continentali, oameni amabili si muncitori, acestia sunt constienti de valoarea adusa de turism economiei locale si prin urmare, trateaza turistii cu cel mai ai mare respect.

Religia este un element definitoriu in viața locuitorilor din Sao Miguel, bisericile ocupa locul central chiar si in cele mai mici comunitati urbane, festivalurile religioase sunt de o mare insemnatate in viata putin agitata a insulei, casele au pe peretii exteriori diferite scene biblice, magazinele ce comercializeaza obiecte de natura religioasa se gasesc la tot pasul in micuta capitala Ponta Delgada, iar aeroportul insulei poarta numele Papei Ioan Paul al II-lea.

Astfel, pentru iubitorii de natura, de drumetii montane, de sporturi nautice, pentru cei care se bucura de frumusetea pura, simpla si nealterata a naturii, insula Sao Miguel reprezinta cu siguranta un reper turistic demn de a fi luat in seama.

sao-miguel-azore

sao-miguel-azore-tarm1

sao-miguel-azore-21

furnas-sao-miguel-azore

sao-miguel-azore-3

gradina-palatului-sant_ana-sao-miguel-azore

biserica-sao-miguel-azore

zona-lacurilor-sao-miguel-azore

regiunea-nordeste-sao-miguel-azore

hortensii-sao-miguel-azore

regiunea-nordeste-sao-miguel-azore-2

Categorii: azore, excursii AZORE, impresii azore, impresii Ponta Delgada, obiective turistice azore, sao miguel, vacanta insulele azore | Etichete: , , , , , | 4 comentarii

Londra – sau locul in care viitorul si trecutul isi dau mana

(publicat si in Historia / Travel)
london-eye

Londra, capitala Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord este unul dintre cele mai frumoase orase din Europa si poate chiar din lume. Considerata adesea un loc rece, foarte scump si excentric, Londra este capitala muzeelor gratuite, a lucrarilor arhitecturale istorice de o maiestrie aparte, a constructiilor moderne de o creativitate si frumusete iesita din comun, a povestilor cu printi si printese, a magnatilor lumii, a imigrantilor fostelor colonii britanice si nu numai, si prin personalitatea si grandoarea sa, Londra este un loc unic in lume.

Pentru iubitorii de arhitectura urbanista, Londra este un foarte bun exemplu de ceea ce inseamna creativitate umana. Daca istoria prinde viata prin Tower of London, Tower Bridge, London Bridge, Palatul Westminster, Palatul Buckingham, Catedrala St. Paul, iar monarhia si trecutul glorios al marelui imperiu britanic raman repere de baza pentru cetatenii nativi britanici, la polul opus, cladirile cu o arhitectura moderna precum: The Shard (ce masoara 309.6 metri inaltime, iar la data inaugurarii sale, in 2012, devenea cea mai inalta cladire din Europa), Lloyd’s building, The Gherkin, Tate Modern, London City Hall, 88 Wood Street, etc. sunt un simbol al modernismului si al adaptarii Londrei la contemporanitate.

Londra reprezinta una dintre cele mai importante atractii turistice la nivel mondial, in 2011 atragand aproximativ 15.3 milioane de turisti straini, iar in anul 2013 se estimeaza ca s-a depasit cifra de 16 milioane de vizitatori, ceea ce face din Londra unul dintre cele mai vizitate orase din lume alaturi de Paris, Bangkok si New York.

Unul dintre cele mai vechi obiective turistice din Londra, cu referire directa la istoria Marii Britanii, este Tower of London cu o vechime de peste 900 de ani. in anul 1066 a inceput constructia castelului fortareata – fiind prima fortareata din Europa, iar in 1078 a fost construit The White Tower (Turnul Alb) de catre Wilhelm Cuceritorul pentru a proteja Londra de invaziile straine. Castelul a fost considerat o atractie turistica inca din epoca elisabetana, iar astazi acesta adaposteste Bijuteriile Coroanei.

O alta atractie turistica ce face referire la istoria tumultoasa a Marii Britanii este Palatul Westminster. Acesta a constituit mai intai locul de resedinta al regilor Angliei, pana cand in anul 1512, un incediu a distrus cea mai mare parte din complex. Dupa acest eveniment, Palatul a servit drept Casa a Parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, respectiv locul de intalnire al celor 2 camere: Camera Comunelor si Camera Lorzilor.

in turnul de nord al Palatului Westimster se afla Big Ben, celebrul ceas de 13.5 tone ce a fost pus in functiune in anul 1859, si care ulterior a devenit unul dintre simbolurile Marii Britanii. in anul 2012, odata cu jubileul de diamant al Reginei Elisabeta a II-a, turnul primeste numele de Turnul Elisabeta.

Langa Palatul Westiminster se afla Biserica Sf. Margareta si Abatia Westminster, cea din urma fiind unul dintre edificiile religioase cele mai importante din Londra, mai precis locul ceremoniilor regale. Dupa Wilhelm Cuceritorul, toti regii Angliei si apoi ai Marii Britanii au fost incoronati in Abatie, cu exceptia regelui Eduard al V-lea si al regelui Eduard al VIII -lea. Tot in aceasta abatie sunt inmormantati cea mai mare parte dintre regii si reginele Angliei, cat si oameni celebri precum scriitorii: Charles Dickens sau William Shakespeare, oameni de stat, oameni de stiinta precum Isaac Newton, etc.

De cealalata parte a Tamisei, se afla unul dintre simbolurile Londrei moderne, si anume London Eye, o roata gigantica de 135 de metri diametru, fiind cea mai inalta din Europa. Pe roata sunt amplasate 32 de cabine in forma de ochi, reprezentand cele 32 de districte londoneze. Un tur complet dureaza in jur de 30 de minute si permite o priveliste panoramica a Londrei.London Eye este cea mai populara atractie turistica platita din Regatul Unit, cu peste 3.5 milioane de vizitatori anual.

O alta atractie turistica de referinta in Londra este Palatul Buckingham. inca din anul 1837, Palatul Buckingham serveste drept resedinta permanenta a monarhiei britanice. Aici au loc cele mai multe evenimente oficiale si receptii tinute de catre Regina Elisabeta a II-a, si adaposteste birourile regale. Este considerat a fi resedinta din timpul saptamanii a Majestatii Sale, in weekend aceasta locuind la Palatul Windsor. Un moment mult agreat de turisti este reprezentat de schimbarea garzii Reginei, care are loc in extrasezon odata la doua zile, la ora 11.00 a.m.

Desi ofertele pentru croazierele pe Tamisa sau plimbarile cu autobuzele turistice London Double Decker sunt destul de atractive, cel mai bun mod de a vizita Londra si de a intra in rezonanta cu ea este mersul pe jos.

Multitudinea de poduri peste Tamisa, fiecare avand o arhitectura aparte sporesc farmecul acestui oras. incepand cu cel mai vechi pod London Bridge, ce a fost singurul pod peste Tamisa in aval de Kingston pana in anul 1729, si continuand cu mult cunoscutul Tower Bridge – considerat a fi cel mai mare si cel mai sofisticat pod basculant ce a fost construit vreodata. Acesta este atat un pod suspendat cat si unul mobil, parțile mobile ale podului fiind ridicate de aproximativ 1000 de ori pe an pentru a permite traficul pe rau. Cele doua pasarele care fac legatura intre turnuri ofera o panorama la 360 de grade a Londrei, iar sala motoarelor ce ridica podul mobil poate fi de asemenea vizitata.

Un alt pod peste Tamisa cu o arhitectura remarcabila este Podul Millennium, inaugurat in anul 2000, ce face legatura intre Catedrala St. Paul si City of London pe malul drept, si Muzeul de arta modera Modern Tate si teatrul Globe (unde multe dintre piesele lui William Sheakspeare au fost jucate pentru prima data) pe malul stang.

Londra poate fi pe drept cuvant considerata capitala muzeelor, avand in vedere numarul si diversitatea acestora. Printe cele mai importante se numara: Muzeul Madame Tussauds– muzeul figurinelor de ceara, British Museum – cel mai faimos muzeu din lume dedicat istoriei si culturii omenirii, ce adaposteste peste 8 milioane de lucrari de pe toate continentele, Science Museum – unde se pot admira marile progrese stiintifice inregistrate de omenire in ultimii 300 de ani. Langa Science Museum se afla Natural History Museum ce adaposteste printre altele o expozitie de schelete de dinozauri, precum si o colectie a celor mai mari si mai rare animale din lume.

Inca doua muzee merita o atentie speciala si anume: Victoria and Albert Museum – considerat pe drept cuvant a fi cel mai mare muzeu de arta si design din lume, reprezentand 3000 de ani de creativitate umana, precum si National Gallery – localizat in Trafalgar Square, care este unul dintre cele mai importante muzee de pictura din Europa, ce adaposteste 2300 de lucrari, unele dintre ele apartinand unor pictori de referinta ai perioadei Renasterii, precum si ai Impresionismului.

Astfel, oferind o combinatie spectaculoasa intre arhitectura veche si cea moderna, si avand o multitudine de muzee deosebit de interesante – cele mai multe dintre ele cu intrare libera, unele dintre cele mai mari teatre ale lumii, precum si mai multe spatii verzi decat oricare alt oras european, capitala Marii Britanii continua sa ramana un important punct de atractie pentru turistii din lumea intreaga.

tower-bridge

schimbarea-garzii-la-palatul-buckingham

the-shard1
Millennium Bridge - Londra

westminster-palace

tower-of-london

Categorii: british museum, catedrala st. paul, london bridge, london eye, londra, national gallery, national history museum, obiective turistice londra, palatul backingham, palatul westminster, podul millennium, science museum, tate museum, the shard, tower of london, victoria and albert museum | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Calatorie in Strasbourg – perla Alsaciei si inima Europei Unite

(publicat si in Historia / Travel)
La Petite France - Strasbourg - Franta

Orasul Strasbourg se situeaza in Estul Frantei, la granita cu Germania. Este cel mai important oras din regiunea Alsacia si ocupa o pozitie centrala in Europa Occidentala, motiv pentru care a fost ales sa adaposteasca mai multe institutii internationale si comunitare precum: Consiliul Europei, Parlamentul European, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Ombudsmanul (Mediatorul European), Fundatia Europeana pentru Stiinta, Organizatia Europol, etc.

Astfel, daca pentru alsacieni Strasbourgul devine o emblema a istoriei belicoase dintre Franta si Germania, acesta apartinand cand uneia cand celeilalte, pentru restul europenilor orasul reprezinta punctul 0 al Europei Unite.

Orasul a fost construit pe malul stang al Rinului si al raului III (mai multi afluenti ai ssi traversând diferite cartiere ale orasului), fiind situat pe una din cele mai mari rezerve de apa potabila ale Europei, de unde si riscul crescut de inundatii in anumite cartiere precum: Montagne Verte sau Robertsau.

Arhitectura Strasbourgului este una medievala, marcata de istoria orasului, avand atat influente franceze cat si germane. Daca centrul istoric este dominat de case cu colombaje (de influenta germana), mai ales in cartierul La Petite France, in cartierul Finkwiller precum si in jurul catedralei Notre-Dame de Strasbourg, cele mai multe dintre ele construite intre secolele XVI-lea şi XVIII-lea, in timpul domniei lui Ludovic al XIV(1638 –1715) orasul este marcat de o schimbare a codurilor arhitecturale adoptand arhitectura franceza prin construirea de hoteluri particulare precum: Cour de Honau, Hôtel de Deux-Ponts, palatul episcopal, l’Hôtel de Klinglin (resedinta prefectului). Aerul orasului este unul aristocratic, arhitectura sa relevand bogatia vechiului oras liber imperial.

In ceea ce priveste potentialul turistic al orasului, acesta este unul demn de luat in considerare, Strasbourgul ocupand locul 5 in topul celor mai vizitate locatii din Franta dupa Paris, Lyon, Nice si Aix en Provence.

Cel mai vizitat obiectiv turistic al Strasbourgului este catedrala Notre-Dame, fiind cunoscuta drept una dintre cele mai frumoase catedrale gotice din Europa, având o inaltime de 142 metri, platforma catedralei oferind o panorama deosebit de frumoasa a centrului vechi al Strasbourgului. Catedrala adaposteşte un ceas astronomic din perioada Renasterii, produs al colaborarii dintre artisti, matematicieni si tehnicieni, ce masoara 18 metri, fiind unul dintre cele mai mari din lume.

O alta atractie a orasului o reprezinta La Petite France (Mica Franta), un cartier istoric al Strasbourgului, situat pe Grande Ile, si inclus in Patrimoniul Mondial al Umanitatii de către UNESCO din 1988. Acest cartier tipic alsacian construit la sfarsitul secolului al XV-lea pentru persoanele bolnave de sifilis, a fost distrus in totalitate in timpul celui de al Doilea Război Mondial, insa dupa razboi, orasul a initiat o politica de reconstructie a cartierului, ce s-a intensificat in special dupa 1970. Casele cu colombaje si flori la fereastra creeaza o ambianta autentica alsaciana, iar iarna ghirlandele ce impodobesc micile stradute transforma cartierul intr-unul de poveste.

Un alt punct de atractie pentru turistii europeni este sediul Parlamentului European ce reprezinta puterea legislativa a Uniunii Europene si care a luat fiinta in 1979, in apropierea sa aflandu-se Curtea Europeana a Drepturilor Omului, o cladire cu o arhitectura foarte interesanta avand doi cilindrii de o parte si de alta a intrarii, reprezentand balanta justitiei, a carei constructie a inceput in 1991 si a fost terminata in 1994.

In ceea ce priveşte spatiile verzi, acestea sunt bine reprezentate in arhitectura urbana a orasului, Strasbourg detinand 324 hectare de parcuri si gradini, dintre care cel mai reputat este Parcul Orangeriei (Parc de l’Orangerie) situat in fata Consiliului Europei si gradina botanica creata initial in 1619, ce a fost transformata in cimitir in 1870 dupa asediul orasului de catre nemti, fiind inaugurata in forma actuala in 1884 pentru studentii Facultatii de Medicină şi Farmacie din Strasbourg. Astazi gradina botanica adaposteste 6000 de specii pe o suprafata de 3,5 hectare.

Orasul reprezinta un veritabil mozaic uman, unul dintre elementele definitorii ale Strasbourgului fiind insusi multiculturalismul care pare sa-si fi gasit un adapost in acest oras aflat in centrul Europei Occidentale, insa in ceea ce ii priveste pe alsacienii de origine, cu o identitate bine conturata de-a lungul secolelor, acestia sunt foarte mandri de originile lor, sustinand adesea ca sunt “mai intai alsacieni si apoi francezi”.

Astfel imbinarea dintre elementele traditionale, tipic alsaciene, si elementele multiculturale, precum si imbinarea dintre istoria unui trecut belicos si al unui viitor aflat sub semnul unitatii europene si-a gasit cea mai frumoasa expresie fizica in orasul Strasbourg care nu intamplator a fost ales sa devina un simbol al Europei comunitare.

Parlamentul European - Strasbourg - Franta

la petite france - strasbourg - franta

case cu colombaje - strasbourg- alsacia - franta

strasbourg - alsacia - franta

consiliul europei - strasbourg - alsacia - franta

strasbourg - alsacia - franta

strasbourg - alsacia

Categorii: alsacia, catedrala notre-dame de strasbourg, consiliul europei, franta, obiective turistice strasbourg, parcul orangeriei, parlamentul european, strasbourg | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Arhipelagul Seychelles – calatorie in Paradis

(publicat si in Historia/Travel)

La Digue - Ance Source d'Argent -Seychelles

O calatorie in Seychelles poate parea pentru multi un vis frumos, insa inaccesibil, dar visele inaccesibile devin adesea cele mai dragi si mai arzatoare.

Republica Seychelles este o tara insulara formata din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa, in nordul insulei Madagascar, avand cea mai mica populatie dintre toate statele Africii.

Drumul spre Seychelles cu doua escale, traversand trei culturi (europeana, orientala si cea africana), pare o calatorie spre Paradis. Plini de nerabadare sa descopere aceasta insula binecuvantata, putinii turisti care coboara pe micul aeroport de pe insula Mahé, sunt de-a dreptul fascinati de frumusetea nefireasca a acestei locatii înca de la primii pasi facuti pe acest tarâm.

Astfel, odata ajuns in Seychelles, ai senzatia ca patrunzi intr-o alta lume, o lume mai buna, mai frumoasa si mai armonioasa, iar dorinta de a explora Necunoscutul devine tot mai mare.

In drumul de la aeroport spre hotelul sau vila unde esti cazat, peisajul devine de-a dreptul edenic (este greu de crezut cum pe un metru patrat pot exista zeci de specii de plante total diferite ca forma si culoare), iar primele interactiuni cu localnicii, te fac sa crezi ca acest loc dispune de toate atuurile necesare pentru a deveni o locatie de vacanta ideala.

Ce poate fi mai frumos ca un peisaj natural ce aminteste adesea de salbaticie, in care haosul pare sa-si fi gasit o armonie perfecta, in care fiecare lucru pare sa fie la locul lui, in care simplitatea capata o conotatie aparte, iar bucuria de a trai devine singurul cod care-i uneste pe turisti cu localnicii.

Dragostea pentru natura, pentru simplitate si mai ales mandria de a fi „seychellois” caracterizeaza cel mai bine mica populatie a arhipelagului Seychelles, localizata în cea mai mare parte pe insula principala, Mahe.

Fiind o fosta colonie franceza, apoi britanica, localnicii creoli au imprumutat de la cei care i-au colonizat limba, religia, unele traditii, pastandu-si insa identitatea de popor african.

Astfel, combinatia intre cultura si civilizatia europeana si cea africana prinde cea mai frumoasa expresie fizica in populatia autohtona. Oameni calzi, prietenosi, locuitorii statului Seychelles stiu sa iubesca si sa protejeze natura; totul se construieste aici respectând maretia naturii, marile lanturi hoteliere gen Hilton, care ofera o camera cu câteva mii de euro pe noapte nu amintesc deloc de lanturile hoteliere din Europa, deoarece aici sunt inscrise perfect in peisajul natural, fara a-l altera.

Fascinanta in acest colt de rai este simbioza dintre om si natura, omul nu incearca sa domine natura, nu se lasa dominat de ea, ci traieste intr-o armonie perfecta cu aceasta. Este incredibil cat de multe avem de invatat noi europenii de la locuitorii acestei insule în ceea ce priveste protectia mediului inconjurator, iar adesea respectul fata de natura implica si respectul fata de celalalt, fata de generatiile viitoare, fata de viata si fata de adevaratele valori.

Asadar, fuga de civilizatie, agitatie, poluare, vulgaritate si comun isi gaseste un raspuns in acest taram minunat aflat la capatul lumii, care aminteste izbitor de mult de Paradis.

Frumoasele plaje cu nisipul alb si fin ca faina, cu apa atat de limpede, incat de la mal se pot vedea pestii innotand în mare, lipsa de aglomeratie (cele mai multe plaje fiind pustii) si sentimentul de liniste absoluta sunt caracteristice Seychelles-ului.

Mai mult decat atat, fiecare insula din arhipelag are propria ei poveste: astfel, insula principala, Mahe, care adaposteste cea mai mare parte a populatiei Seychelles-ului (90% din populatie), detine un frumos parc national numit Morne Seychellois ce se întinde pe 3045ha, in care accesul turistilor este destul de limitat, pentru ca „natura trebuie preservata si nu trebuie sa fie distrusa de catre turisti”, dupa cum ni se explica la tot pasul in Seychelles.

Capitala Victoria pastreaza imaginea de fosta colonie britanica, iar aceasta imagine este atat de autentica, incat senzatia de intoarcere in timp este absoluta. In ceea ce priveste timpul, acesta pare ca trece mult mai greu in acest loc binecuvântat, africanii considerand chiar ca daca noi europenii avem bani, ei au TIMP.
Vallee de Mai - Praslin - SeychellesNimic nu poate fi mai relaxant, ca o calatorie prin jungla insulei Praslin (a doua insula ca marime a arhipelagului), unde creste printre multe specii de palmieri si celebrul fruct „coco de mer” (sau „fructul pasiunii”, cum mai este numit), simbol al Seychelles-ului, a carui scoatere din tara este interzisa fara stampila si certificat. Jungla Vallee de Mai este considerata a fi locul original al Gradinii Edenului.

O alta insula minunata a arhipelagului Seychelles este micuta insula La Digue de numai 26 km², unde circulatia cu masina este interzisa, putandu-se circula numai cu bicicleta sau cu caruta trasa de vaci (deoarece caii sunt lasati în libertate, nefiind folositi la tractiune). Insula La Digue este renumita pentru una din cele mai frumoase plaje din lume, plaja „Anse Source d’Argent”, reprezentand dupa cum ii spune si numele, o adevarata sursa de bani pentru localnici.

Insa doua insule sunt cu totul speciale in arhipelagul Seychelles: si anume, insula Cousin, una din cele mai mici insule granitice din Seychelles ce adaposteste peste 300.000 de pasari, insula fiind un „rai” al pasarilor si una din cele mai mari arii de conservare a faunei si este sub tutela Consiliului International pentru Protejarea Pasarilor; si insulele Aldabra, practic nepopulate, parte a patrimoniului mondial UNESCO inca din 1982 care pot fi vizitate doar pe parcursul zilei. Atolul Aldabra are cea mai mare populatie de testoase gigante din lume, ajungând la un numar de 100.000.

Cuvintele devin uneori de prisos, dar sentimentul de a fi macar pentru cateva zile in aceasta lume în care oamenii sunt veseli si prietenosi, unde natura si-a dat „teza de doctorat” si mai ales unde timpul pare ca sta în loc, devine doar o poveste iluzorie în viata noastra agitata, plina de griji si de nepasare.

Intors din nou in “civilizatie”, nostalgia acestui „paradis pierdut” pune stapanire pe sufletul calatorului, insa garantia ca un asemenea loc va fi conservat de catre localnici pentru generatiile urmatoare reprezinta o ultima speranta intr-un ocean de resemnare.

mahe- seychelles

insula artificiala - mahe - seychelles

moyenne - seychelles (2)

Moyenne - Seychelles
mahe - seychelles (3)

Categorii: Africa, aldabra, la digue, mahe, praslin, seychelles | Etichete: , , , , , , , , | 3 comentarii

Costa Rica – What a feeling!

Arenal - Costa RicaNu am crezut vreodata ca o sa ajung in Costa Rica si nu pentru ca nu mi-ar fi placut sa o vizitez, ci pentru faptul ca este foarte departe, iar daca ar fi trebuit sa aleg o tara din America Latina care sa merite efortul inuman de a calatori pana acolo, cu siguranta as fi ales sa merg in Peru. Insa, de cele mai multe ori, lucrurile minunate care apar fara ca macar sa le fi asteptat prea mult, sunt cele mai intense… Asa a fost si cazul Costa Rica.

Dupa un drum de 28 de ore, dintre care 16 in aer, printre turbulente, in momentul in care am pus piciorul in aeroportul Juan Santamaria (dupa numele unui erou national costarican) din San Jose, am inteles ca sunt pe cale sa traiesc experienta vietii mele.


Societatea

Inca din primele minute am sesizat pe de o parte, amabilitatea exagerata a costaricanilor, iar pe de alta parte, naturaletea, sinceritatea sau mai bine spus puritatea din priviri. Puritatea este la loc de cinste aici, iar urarea pe care o auzi la tot pasul este „Pura Vida”, ea devenind de fapt si sloganul acestei tari.

Inca dinainte de a pleca, stiam ca au fost declarati ani de-a randul “cei mai fericiti oameni” si recunosc ca eram foarte curioasa sa aflu care era sursa fericirii lor.

Mi-a facut placere sa ii observ ca pe niste soricei din laborator, si desi nu sunt nici pe departe bogati sau educati, ba chiar cei mai multi traiesc in niste conditii mult mai rele decat in Romania, au o bunatate aparte si o multumire sufleteasca ce nu tine de material.

Sa fie natura absolut fantastica cea care “ii implineste” sau lipsa invidiei, sau poate caldura lor sufleteasca topeste rautatea din jur, nu stiu … insa cert este ca in mijlocul lor m-am simtit minunat, dar ca un iceberg in mijlocul unei piscine incalzite.

san jose - costa rica

San Jose
Nu m-am asteptat sa gasesc o metropola, insa nici o capitala atat de slab dezvoltata si pe alocuri atat de murdara. Arhitectural vorbind, nu am vazut ceva care sa ma impresioneze, insa era cert faptul ca nu mergeam in Costa Rica pentru arhitectura urbana. Totusi, terifianta mi s-a parut circulatia fara noima din oras, pomii cu flori facuti din tabla si piata centrala. In rest, cred ca orasul arata acceptabil, raportandu-ne la America Centrala.

vulcanul poas - costa rica
Vulcanul Poas

Una dintre principalele atractii turistice aproape de capitala este vulcanul Poas, aflat la aproximativ 50 de km de San Jose. De la bun inceput, cand am hotarat sa mergem in Costa Rica, dupa ce m-am informat cu privire la atractiile turistice din aceasta tara, cel mai tare am fost atrasa de vulcanii activi si mi-am dorit foarte mult sa ii vad de aproape. Asadar, vulcanul Poas a devenit un „must see”.

Din pacate insa, planurile de acasa nu se potrivesc intotdeauna cu cele de pe drum, si ne-au trebuit 4 incercari si foarte multa vointa sa il si vedem, din cauza ca, de fiecare data cand vroiam sa ajungem la el, dintr-o data, pe ultimii 10 respectiv 5 kilometri, incepea o ploaie torentiala si se aseza ceata care nu mai disparea pana seara.

Sa fiu sincera, la un moment dat, am avut senzatia ca nu voi reusi sa ajung la Poas, insa cand ne-am asteptat mai putin, in drum spre o alta locatie, ne-am abatut de la ruta sa mai facem o ultima incercare … A fost una cu noroc; cerul era cat se poate de clar si de senin, si mare a fost bucuria si emotia cand am intrat in perimetrul din jurul vulcanului. Desi mirosul de sulf era insuportabil si nu era recomandata o sedere mai lunga de 20 de minute in zona, scena vulcanului a fost una „apocaliptica”. Mi-am imaginat de atatea ori scena respectiva si oarecum m-am pregatit psihic pentru ea, insa in momentul in care am ajuns efectiv pe platoul de langa vulcan, m-am simtit coplesita de emotie.

Gradinile cascadei La Paz - costa rica
Gradinile Cascadei La Paz

La numai 15 km de vulcan se gasesc gradinile La paz ce se intind pe 3.5 kilometri, gazduind pasari, fluturi, maimute, serpi, broaste, jaguari si una dintre cele mai spectaculoase cascade pe care le-am vazut in viata mea.

manuel antonio - costa rica
Parcul National Manuel Antonio

Parcul Manuel Antonio este, pe drept cuvant, una dintre cele mai importante atractii turistice din Costa Rica. In anul 2011 a fost ales de catre revista Forbes in top 12 cele mai frumoase parcuri nationale din lume. In plina jungla, aceasta asezare turistica reprezinta unul dintre locurile ce sugereaza bunastarea in Costa Rica, unde localnicii vorbesc engleza, iar naturaletea pierde in fata banilor si a intereselor comerciale.

Flora si fauna sunt foarte bogate si de natura tropicala, tipice junglei, iar plaja la Oceanul Pacific este foarte frumoasa. Aici am gasit cea mai calda apa de pana acum, iar palmierii de langa plaja erau „populati” de maimute, care, daca nu erai atent, iti puteau fura diferite obiecte din bagajul pentru plaja.

Dincolo de caldura greu de suportat, tantarii agasanti si de insectele (furnici si gandaci) care invadau chiar si camerele hotelului in interval de 2 / 3 ore, sau zgomotul infernal facut de pasarelele din padure care te trezesc la ore de neimaginat (de tipul 4 a.m.), locatia este una idilica.

tucan -corcovado - costa ricaCorcovado
Singurul loc din Costa Rica, care mi-a dat cu adevarat fiori a fost Parcul Corcovado. Parcul a carui suprafata este de 54 000 de hectare, se remarca prin biodiversitate, ingloband cel putin opt habitate sau ecosisteme, si reprezinta 5% din biodiversitatea de pe glob.

Dupa aproape doua ore de mers pe raul Sierpe si pe Oceanul Pacific, am ajuns cu ghidul in parcul Corcovado (mai exact in jungla). Accesul este permis numai cu ghidul si pe un perimetru relativ restrans si cred eu mai putin periculos, desi chiar si asa, am fost sfatuiti pentru a evita orice „accident” sau „intalnire nedorita” sa mergem in sir indian, unul aproape de altul, intr-o liniste absoluta. Ghidul, un tanar localnic foarte bine pregatit si pasionat de natura, ne-a introdus destul de mult in aceasta „poveste”.

A fost o aventura foarte interesanta ce a generat multa adrenalina si mi-a hranit destul de mult imaginatia, iar daca am reusit sa nu ne intalnim cu pume, crocodili sau serpi veninosi (dintre cele 139 de specii de serpi existente in Costa Rica), nu am scapat insa de ploaia torentiala aparuta din senin, dupa 3 luni de zile de seceta (conform spuselor unui localnic din Sierpe). Inca si acum am in minte imaginea terifianta a tuturor pasagerilor din micuta barca, insa sincer vorbind, scena in sine, desi mi-a creat destul de multa adrenalina, nu mi-a creat teama, ci mai degraba o bucurie nefireasca de a trai si de a ma „bucura” de aceasta scena „neasteptata”.

cahuita - costa ricaCahuita
Este un mic oras (desi oras este mult spus) la coasta Marii Caraibelor. Personal, nu mi-a placut aceasta locatie, desi abunda de o flora absolut fantastica. Mizeria, localnicii si intreg mediul imi inspirau „nesiguranta”. Daca la tot pasul eram informati in calitate de turisti ca exista un mare risc de a fi talhariti sau chiar omorati, aici a fost singurul loc unde am inceput sa imi fac griji din acest punct de vedere. Desi a doua oara in viata nu as mai merge in aceasta locatie si nu consider ca este una de prima importanta pentru Costa Rica, trebuie sa recunosc ca, pentru iubitorii de natura, aceasta reprezinta un adevarat „colt de rai”.

 

Vulcanul Arenal - Costa Rica
Arenal

Una dintre cele mai frumoase locatii si cea mai vizitata din Costa Rica este Arenal.

Din cauza unei probleme personale, o toxinfectie alimentara ce am crezut ca ma va „ucide”, dobandita la Cahuita, nu am reusit sa vizitez prea mult, insa imaginea avuta pe fereastra imensa, cat un perete, a camerei de hotel, si anume, vulcanul fumegand din cand in cand, si care se ascundea uneori printre nori, este greu de egalat. Recunosc ca as fi vrut sa stau mai mult aici (am stat doar doua zile), pentru a contempla acest regal oferit de natura.

In padurea din jurul lacului Arenal, exista cea mai mare tiroliana din Costa Rica (avand o adancime de 200 de metri), care ofera o experienta unica si o priveliste atotcuprinzatoare a lacului Arenal, precum si a intregii regiuni.

plaja tamarindo - costa rica

Plaja Tamarindo
Plaja la Oceanul Pacific, a fost poate locatia in care m-am simtit cel mai bine. Soarele, plaja, apa, agitatia creata de multitudinea de turisti, cei mai multi dintre ei americani, hotelul – toate au creat un cadru perfect, ce inspira veselie, libertate si bucuria de a trai.

A fost locatia care m-a incarcat cu energie suficienta pentru mult timp de aici inainte, pentru ca, numai cand ma gandesc la Tamarindo, ma cuprinde o stare de buna dispozitie.

Intoarcerea in tara a fost duala… pe de o parte, m-am bucurat enorm ca am revenit teferi acasa, pe de alta parte, „suferinta” de a fi parasit acel taram de o frumusete greu de imaginat a provocat o „rana” in suflet pe care, cel mai probabil, o voi purta mereu cu mine.

Este dificil de descris in cuvinte ce stare emotionala mi-a creat aceasta tara, insa imi amintesc cum, intr-o dupa-amiaza, intr-una din calatoriile noastre (printre cei 3500 de kilometri parcursi aici), dintr-o data am auzit la radio melodia „What a feeling”… in acel moment, am stiut ca este exact ceea ce simteam eu pentru acesta tara… Asadar, Costa Rica… What a feeling!!!

 

 

Arenal - Costa Rica

Arenal-Costa Rica

Manuel Antonio


La Paz - Costa Rica.JPG

Sierpe - Costa Rica.JPG


Tamarindo - Costa Rica


Tamarindo-Costa Rica

Vulcanul Poas - Costa Rica

Categorii: travel | Etichete: , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Paris – descoperirea lumii

Turnul Eiffel - Paris - Franta

Acest articol este primul dintr-un blog ce se doreste a fi o fereastra mica spre cele mai frumoase destinatii turistice.

Am hotarat cu destul de multa usurinta ca primul articol postat pe acest blog sa fie dedicat Parisului, sau altfel spus unei prezentari destul de subiective a Parisului. De ce spun subiective, pentru ca atunci cand vorbesc despre Paris imi este imposibil sa nu ma implic emotional…

Inceputul
Povestea a inceput cu mult timp in urma, cand prin clasa a V-a, devoram cartile lui Alexandre Dumas, imaginandu-mi printre randurile citite, Parisul secolului al VII-lea. Astfel, cand in anul trei de facultate am ajuns cu o bursa de studiu Socrates-Erasmus in Paris (prima mea iesire din tara), a fost evenimentul ce mi-a influentat semnificativ viata.

In primul rand, am descoperit orasul la care am visat inca din copilarie, iar in al doilea rand, am descoperit ca lumea este mult mai mare, mai frumoasa si mai complexa decat mi-o imaginasem eu…

Totodata, sejurul din Paris m-a facut sa inteleg un fapt, si anume ca, momentele in care m-am simtit cu adevarat implinita ca fiinta umana cu nevoi complexe, au fost momentele in care am descoperit locuri necunoscute mie, am intalnit oameni avand o cultura total diferita de a mea si am trait experiente inedite, pe care cu siguranta nu le-as fi trait altfel.

Descoperirea Parisului
Revenind la Paris, orasul de care m-am indragostit definitiv si irevocabil, este poate cel mai frumos si mai romantic oras din lume. Cu siguranta suna a cliseu, dar odata ajuns in acest oras, simti cum o bucurie nefireasca te cuprinde. Personal, cred ca frumusetea incontestabila a arhitecturii Parisului nu lasa indiferent niciun calator. Poate de aceea, nu intamplator Parisul este prima destinatie turistica a lumii, primind in anul 2013 nu mai putin de 32.3 milioane de vizitatori.

Dincolo de obiectivele turisice emblematice pentru Paris precum: Turnul Eiffel, Notre Dame de Paris, Arcul de Triumf, Luvru etc (care pe drept cuvant si-au primit titlul de puncte turistice de maxim interes in Paris), de celebrele muzee precum: Orsay, Rodin, Picasso etc, sau de cartierele sale de un farmec aparte si inegalabil in lume, precum cartierul Latin sau cartierul Montmartre – preferatul artistilor de pretutindeni, frumusetea acestui oras si feeling-ul pe care calatorul il incearca aici isi au originea in cea nefiresc, inexplicabil si nedefinit.

Dupa 6 luni de stat in Paris si alte 4 reveniri de scurt sejur, nu as putea spune cu exactitate ce anume face acest oras sa fie atat de iubit de vizitatori. Totusi, consider ca un cumul de factori ce tin de evolutia rasei umane la nivel social, cultural, arhitectural, estetic au creat aceasta magie unica a Parisului.

Deseori, imi place sa cred ca Parisul este cea mai frumoasa expresie transpusa in estetica urbana a progresului inregistrat de natura umana.

Desi aspecte precum esecul unor politici privind imigratia in special din tarile din fostele colonii franceze, care a avut drept rezultate un numar semnificativ de imigranti, traficul suprateran ingreunat, nationalismul uneori exagerat al locuitorilor de origine pur franceza, pot crea o imagine destul de confuza despre acest oras, farmecul lui continua sa atraga precum cantecul unei sirene.

Obiectivele turistice
Parisul abunda in obiective turistice: muzee, catedrale, palate, piete si cartiere de o frumusete greu de egalat, iar ambianta sa cucereste sufletul celor care il viziteaza. Voi incepe prezentarea lor, cu obiectivele turistice din inima orasului.

1. Muzeul Luvru.
Mi-au trebuit patru zile sa vizitez toate cele trei corpuri: Sully, Richelieu, Denon. Pe Mona Lisa am reusit sa o vad de la distanta, grupul de asiatici din fata tabloului nu mi-a permis sa ma apropii prea mult de ea.

Trebuie stiut faptul ca, in prima duminica din luna, intrarea in Luvru este gratuita. Totusi, nu as recomanda aceasta varianta intrucat se poate astepta doua/trei ore pana intrati in muzeu.
Recunosc ca m-a impresionat, insa de departe favoritul meu ramane Muzeul Orsay.

2. Gradinile Tuilleries din fata muzeului Luvru, au fost gradinile preferate pentru promenada de catre curtea regilor Frantei. De fiecare data cand ajung in aceste gradini inchid pentru cateva momente ochii si incerc sa imi imaginez trecutul glorios al Frantei. Vad cu ochii mintii cum acestea sunt populate de curtezane frumoase, pedante si educate, precum si de cavalerii/muschetarii gata oricand sa-si dea viata intr-un duel pentru vreun ideal nobil, rege sau dragostea vreunei domnite. Poate romanele lui Dumas mi-au hranit prea mult imaginatia, dar cu siguranta Parisul are meritul de a crea o senzatie unica, de calatorie in timp.roata Luvru - Paris - Franta

3. Muzeul Orsay, inaugurat de Francois Mitterrand in 1997, este de departe favoritul meu din Paris. O gara transformata in muzeu, adapostind multe picturi (Renoir, Monet sau Cezanne), sculpturi, fotografii are ceva special. Privelistea din restaurantul de la etaj este incantatoare. Dupa atata timp, inca imi mai amintesc senzatia traita aici. Merita vazut cu certitudine!

4. Muzeul Cluny sau de Moyen Age, aproape de Sorbona, in inima cartierului Latin, prezinta artefacte medievale, sculpturi, pictura, miniaturi si lucrari din aur. In ziua in care l-am vizitat era organizat un spectacol medieval, ceea ce intregea tabloul.

5. Muzeul Rodin adaposteste valoroasele sculpturi ale lui Auguste Rodin, precum: Ganditorul, Sarutul, Omul care merge etc. Personal, locatia mi-a placut in mod special; oricand m-as intoarce cu mare placere sa-l revizitez.

6. Centrul Pompidou – pentru ca nu sunt o mare iubitoare de arta moderna, acest muzeu nu m-a impresionat, insa cladirea in sine o gasesc foarte interesanta si ofera o panorama deosebita a Parisului. In plus, este situat in apropierea atelierului lui Brancusi.

7. Catedralele Notre – Dame si Sacre Cœur si Biserica Saint-Eustache – fiecare mi-a oferit o emotie unica. In Notre-Dame, am resimtit maretia regalitatii franceze si mai exact a poporului francez; in Sacre-Cœur – am simtit ca in aer domneste veselia si frumusetea poate datorita zumzetului creat intotdeauna de grupurile de turisti, care se bucurau de privelistea oferita de colina Montmarte. In schimb, biserica Saint-Eustache, construita in stil gotic, cucereste prin arhitectura sa fascinanta, insa am resimtit-o rece, fara “suflet”, opusa Catedralei Sacre-Coeur. Biserica Sacre-Coeur - Paris - Franta
8. Arcul de Triumf.
Imi amintesc si acum sprintul facut pe scarile Arcului de Triumf, care sunt foarte inguste si nu permit depasirea, si grupul de asiatici plini de energie din spatele nostru, nerabdatori sa ajunga pe „acoperisul” Parisului. Dupa ce am ajuns in sfarsit in varf, dupa cateva minute bune in care mi-am tras sufletul, m-am putut bucura de o priveliste uluitoare. Se inserase, si de asemenea, se adunasera o multime de nori pe cerul Parisului, iar in departare se zarea aievea turnul Eiffel. Cred ca niciunde nu am resimtit atata romantism cat mi-a oferit acea imagine foarte reusita, pe care probabil nu o voi uita niciodata.

9. Gradinile si Palatul Luxembourg reprezinta unul dintre locurile mele preferate de relaxare din Paris. Frumusetea gradinii m-a atras din prima clipa in care am ajuns aici; drept urmare, in fiecare duminica, faceam o scurta plimbare in curtea palatului Luxembourg. Mi se parea modul perfect de a ma „rupe” de griji odihnindu-mi ochii, privind persoanele relaxate care se bucurau de timpul lor in aer liber, in acest decor minunat. Prin urmare, intotdeauna am asociat Gradinile Luxembourg cu locul ideal de relaxare!
in gradinile Luxembourg - Paris - Franta
10. Turnul Eiffel. Intamplator, cea mai importanta atractie turistica a Parisului are pentru mine o insemnatate aparte. Inca mai consider ca turnul Eiffel este un simbol al iubirii. Poate zecile de indragostiti care isi declara sentimentele aici, insufletesc acest obiectiv turistic sau poate el este cel care creeaza magie in jur. Cert este ca dupa zecile de minute de asteptare sa urci pe Turnul Eiffel, frumusetea Parisului vazuta de sus, efectiv iti taie rasuflarea, si te simti cumva recunoscator Divinitatii, pentru acest cadou pe care ti-l face!Paris - Franta

11. Piata Trocadero este piata situata in fata turnului Eiffel, avand de o parte muzeul Omului, si de cealalta parte, castelul Chaillot. De fiecare data cand am fost in vacanta la Paris, ultima zi am petrecut-o in aceasta zona si absolut de fiecare data, de aici, fac o promisiune Parisului cum ca nu va trece prea mult timp si ne vom revedea.

Am vizitat Parisul de mai multe ori si niciodata nu am avut senzatia ca am vazut „destul”. Poate ca este ceva subiectiv, fiind vorba de o chimie personala, sau poate ca acest oras chiar are „ceva” magic, insa, vei putea gasi un raspuns la aceasta dilema doar vizitandu-l!

Categorii: paris, travel | Etichete: , , , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.