Nu am crezut vreodata ca o sa ajung in Costa Rica si nu pentru ca nu mi-ar fi placut sa o vizitez, ci pentru faptul ca este foarte departe, iar daca ar fi trebuit sa aleg o tara din America Latina care sa merite efortul inuman de a calatori pana acolo, cu siguranta as fi ales sa merg in Peru. Insa, de cele mai multe ori, lucrurile minunate care apar fara ca macar sa le fi asteptat prea mult, sunt cele mai intense… Asa a fost si cazul Costa Rica.

Dupa un drum de 28 de ore, dintre care 16 in aer, printre turbulente, in momentul in care am pus piciorul in aeroportul Juan Santamaria (dupa numele unui erou national costarican) din San Jose, am inteles ca sunt pe cale sa traiesc experienta vietii mele.

Societatea
Inca din primele minute am sesizat pe de o parte, amabilitatea exagerata a costaricanilor, iar pe de alta parte, naturaletea, sinceritatea sau mai bine spus puritatea din priviri. Puritatea este la loc de cinste aici, iar urarea pe care o auzi la tot pasul este „Pura Vida”, ea devenind de fapt si sloganul acestei tari.

Inca dinainte de a pleca, stiam ca au fost declarati ani de-a randul “cei mai fericiti oameni” si recunosc ca eram foarte curioasa sa aflu care era sursa fericirii lor.

Mi-a facut placere sa ii observ ca pe niste soricei din laborator, si desi nu sunt nici pe departe bogati sau educati, ba chiar cei mai multi traiesc in niste conditii mult mai rele decat in Romania, au o bunatate aparte si o multumire sufleteasca ce nu tine de material.

Sa fie natura absolut fantastica cea care “ii implineste” sau lipsa invidiei, sau poate caldura lor sufleteasca topeste rautatea din jur, nu stiu … insa cert este ca in mijlocul lor m-am simtit minunat, dar ca un iceberg in mijlocul unei piscine incalzite.

San Jose
Nu m-am asteptat sa gasesc o metropola, insa nici o capitala atat de slab dezvoltata si pe alocuri atat de murdara. Arhitectural vorbind, nu am vazut ceva care sa ma impresioneze, insa era cert faptul ca nu mergeam in Costa Rica pentru arhitectura urbana. Totusi, terifianta mi s-a parut circulatia fara noima din oras, pomii cu flori facuti din tabla si piata centrala. In rest, cred ca orasul arata acceptabil, raportandu-ne la America Centrala.

Vulcanul Poas
Una dintre principalele atractii turistice aproape de capitala este vulcanul Poas, aflat la aproximativ 50 de km de San Jose. De la bun inceput, cand am hotarat sa mergem in Costa Rica, dupa ce m-am informat cu privire la atractiile turistice din aceasta tara, cel mai tare am fost atrasa de vulcanii activi si mi-am dorit foarte mult sa ii vad de aproape. Asadar, vulcanul Poas a devenit un „must see”.

Din pacate insa, planurile de acasa nu se potrivesc intotdeauna cu cele de pe drum, si ne-au trebuit 4 incercari si foarte multa vointa sa il si vedem, din cauza ca, de fiecare data cand vroiam sa ajungem la el, dintr-o data, pe ultimii 10 respectiv 5 kilometri, incepea o ploaie torentiala si se aseza ceata care nu mai disparea pana seara.

Sa fiu sincera, la un moment dat, am avut senzatia ca nu voi reusi sa ajung la Poas, insa cand ne-am asteptat mai putin, in drum spre o alta locatie, ne-am abatut de la ruta sa mai facem o ultima incercare … A fost una cu noroc; cerul era cat se poate de clar si de senin, si mare a fost bucuria si emotia cand am intrat in perimetrul din jurul vulcanului. Desi mirosul de sulf era insuportabil si nu era recomandata o sedere mai lunga de 20 de minute in zona, scena vulcanului a fost una „apocaliptica”. Mi-am imaginat de atatea ori scena respectiva si oarecum m-am pregatit psihic pentru ea, insa in momentul in care am ajuns efectiv pe platoul de langa vulcan, m-am simtit coplesita de emotie.

Gradinile Cascadei La Paz
La numai 15 km de vulcan se gasesc gradinile La paz ce se intind pe 3.5 kilometri, gazduind pasari, fluturi, maimute, serpi, broaste, jaguari si una dintre cele mai spectaculoase cascade pe care le-am vazut in viata mea.

Parcul National Manuel Antonio
Parcul Manuel Antonio este, pe drept cuvant, una dintre cele mai importante atractii turistice din Costa Rica. In anul 2011 a fost ales de catre revista Forbes in top 12 cele mai frumoase parcuri nationale din lume. In plina jungla, aceasta asezare turistica reprezinta unul dintre locurile ce sugereaza bunastarea in Costa Rica, unde localnicii vorbesc engleza, iar naturaletea pierde in fata banilor si a intereselor comerciale.

Flora si fauna sunt foarte bogate si de natura tropicala, tipice junglei, iar plaja la Oceanul Pacific este foarte frumoasa. Aici am gasit cea mai calda apa de pana acum, iar palmierii de langa plaja erau „populati” de maimute, care, daca nu erai atent, iti puteau fura diferite obiecte din bagajul pentru plaja.

Dincolo de caldura greu de suportat, tantarii agasanti si de insectele (furnici si gandaci) care invadau chiar si camerele hotelului in interval de 2 / 3 ore, sau zgomotul infernal facut de pasarelele din padure care te trezesc la ore de neimaginat (de tipul 4 a.m.), locatia este una idilica.

Corcovado
Singurul loc din Costa Rica, care mi-a dat cu adevarat fiori a fost Parcul Corcovado. Parcul a carui suprafata este de 54 000 de hectare, se remarca prin biodiversitate, ingloband cel putin opt habitate sau ecosisteme, si reprezinta 5% din biodiversitatea de pe glob.

Dupa aproape doua ore de mers pe raul Sierpe si pe Oceanul Pacific, am ajuns cu ghidul in parcul Corcovado (mai exact in jungla). Accesul este permis numai cu ghidul si pe un perimetru relativ restrans si cred eu mai putin periculos, desi chiar si asa, am fost sfatuiti pentru a evita orice „accident” sau „intalnire nedorita” sa mergem in sir indian, unul aproape de altul, intr-o liniste absoluta. Ghidul, un tanar localnic foarte bine pregatit si pasionat de natura, ne-a introdus destul de mult in aceasta „poveste”.

A fost o aventura foarte interesanta ce a generat multa adrenalina si mi-a hranit destul de mult imaginatia, iar daca am reusit sa nu ne intalnim cu pume, crocodili sau serpi veninosi (dintre cele 139 de specii de serpi existente in Costa Rica), nu am scapat insa de ploaia torentiala aparuta din senin, dupa 3 luni de zile de seceta (conform spuselor unui localnic din Sierpe). Inca si acum am in minte imaginea terifianta a tuturor pasagerilor din micuta barca, insa sincer vorbind, scena in sine, desi mi-a creat destul de multa adrenalina, nu mi-a creat teama, ci mai degraba o bucurie nefireasca de a trai si de a ma „bucura” de aceasta scena „neasteptata”.

Cahuita
Este un mic oras (desi oras este mult spus) la coasta Marii Caraibelor. Personal, nu mi-a placut aceasta locatie, desi abunda de o flora absolut fantastica. Mizeria, localnicii si intreg mediul imi inspirau „nesiguranta”. Daca la tot pasul eram informati in calitate de turisti ca exista un mare risc de a fi talhariti sau chiar omorati, aici a fost singurul loc unde am inceput sa imi fac griji din acest punct de vedere. Desi a doua oara in viata nu as mai merge in aceasta locatie si nu consider ca este una de prima importanta pentru Costa Rica, trebuie sa recunosc ca, pentru iubitorii de natura, aceasta reprezinta un adevarat „colt de rai”.

Arenal
Una dintre cele mai frumoase locatii si cea mai vizitata din Costa Rica este Arenal.

Din cauza unei probleme personale, o toxinfectie alimentara ce am crezut ca ma va „ucide”, dobandita la Cahuita, nu am reusit sa vizitez prea mult, insa imaginea avuta pe fereastra imensa, cat un perete, a camerei de hotel, si anume, vulcanul fumegand din cand in cand, si care se ascundea uneori printre nori, este greu de egalat. Recunosc ca as fi vrut sa stau mai mult aici (am stat doar doua zile), pentru a contempla acest regal oferit de natura.

In padurea din jurul lacului Arenal, exista cea mai mare tiroliana din Costa Rica (avand o adancime de 200 de metri), care ofera o experienta unica si o priveliste atotcuprinzatoare a lacului Arenal, precum si a intregii regiuni.

Plaja Tamarindo
Plaja la Oceanul Pacific, a fost poate locatia in care m-am simtit cel mai bine. Soarele, plaja, apa, agitatia creata de multitudinea de turisti, cei mai multi dintre ei americani, hotelul – toate au creat un cadru perfect, ce inspira veselie, libertate si bucuria de a trai.

A fost locatia care m-a incarcat cu energie suficienta pentru mult timp de aici inainte, pentru ca, numai cand ma gandesc la Tamarindo, ma cuprinde o stare de buna dispozitie.

Intoarcerea in tara a fost duala… pe de o parte, m-am bucurat enorm ca am revenit teferi acasa, pe de alta parte, „suferinta” de a fi parasit acel taram de o frumusete greu de imaginat a provocat o „rana” in suflet pe care, cel mai probabil, o voi purta mereu cu mine.

Este dificil de descris in cuvinte ce stare emotionala mi-a creat aceasta tara, insa imi amintesc cum, intr-o dupa-amiaza, intr-una din calatoriile noastre (printre cei 3500 de kilometri parcursi aici), dintr-o data am auzit la radio melodia „What a feeling”… in acel moment, am stiut ca este exact ceea ce simteam eu pentru acesta tara… Asadar, Costa Rica… What a feeling!!!